Pelerini si calatori

Unul din cele mai Frumoase pelerinaje.

Societatea vrea sa ne faca eroi sa murim pentru patrie.Dar Dumnezeu ne vrea mucenici deci sa luptam pentru Dumnezeu sa lasam minciuna lor sa se spele ei, dar noi sa lucram acum cat mai e inca lumina,caci de acuma lumea e manipulata si dusa toata la iad.Noi sa nu fim cu lumea sa fim pe urmele lasate insusi de Fiul lui Dumnezeu care sa smerit pana la moarte si sa culegem ce a rasadit Mantuitorul:Credinta ,Nadejde,Dragoste sufleteasca,Statornicie.Rabdare si Smerenie

Dumnezeu a facut omul din dragoste.Prin greseala noastra patimasa murim trupeste dar ne nastem Sufleteste.O data ce invatam sa pretuim acest Suflete lasat de Dumnezeu si constientizam ce valoare infinita are acest suflet vedem cat putem sa Credem in Dumnezeu ca sa ne slefuim noi pacatosii si sa invatam Dupa Cum bine spunea Arhereul nostru Evloghie caci Dumnezeu atata vrea de la noi" Sa-l Iubim din toata inima din Tot Cugetul si din toata Fiinta si pre aproapele nostru sa-l iubim ca pe noi insine" .




Da intradevar ce facem noi astazi in 20 si ceva de anii nu faceau cei de dinaintea noastra chiar de traiau si 300 de ani .Sincer ma consider o epava care a facut ce a dat Bunul Dumnezeu si asteapta sa fie repartizata pe Lumea Cealalta ori la Fiare vechi ori la reconditionat depinde de Ce va vrea Judecatorul sa ia in calcul cele ce sau facut cu aparatul de zbor ,totusi conteaza mult Spovedania si cele necesare pentru a merge la reconditionat si grija mare de suflet care tre sa o avem.Multumesc pentru gandurile bune pe care vi le-am inpartasit un fost aparat de zbor actual o mica epava.Sincer as mai vrea sa zbor in Moscova dar daca o sa dea bunul Dumnezeu sa fie bine traim cu foarte mari sperante sunt armele noastre de baza la mici dimensiuni:Credinta,Nadejde,Dragoste sufleteasca,Smerenie,Rabdare si Statornicie din toate cate putin ne trebe pentru a pilota bine aparatul .Sa nu uit sa mentionez ca sunt Ortodox pe Stil Vechi.Si orce arma poate avea doua taisuri depinde de ce inima e condusa (buna sau rea),am constatat caci a fi natural inseamna a fi cu inima buna a rade cu prieteni nostri nu a rade de ei.

Dintre cele doua supermarketuri Paris si Londra ,Partea Pariziana are mai multa organizare colectiva,amandoua sunt subrede sufleteste nu au naturaletea omului lasat De Dumnezeu te intanpina prietenos pentru a-ti fura sufletul.

"Fiti intodeauna cu Dumnezeu ca si Dumnezeu sa fie intodeauna cu Voi"
Daca doriti sa aflati unele informati si despre iad si despre Rai ma gasiti la id: aurasstyle@yahoo.com ori care tema poate fi dezbatuta numai in direct :)).Sufletul nostru e ca un pilot iar trupul ca un avion tre sa dai drumul la aparat sa pui in contact cu inceputul cuvantului "Hai sa mergem ..." apoi cu ajutorul lui Bunul Dumnezeu totul vine de la sine.In Pelerinaj la Kiev am vazut intradevar si Raiul care se vedea in privirea acelor oameni siplitatea si dragostea fata de aprope atuncea am inteles ce bine ai sta omului natural cu zambetul larg si prietenos.Frigul a fost putin mai rau cu noi dar ca sa fi puternic trebuie sa te calesti .si normal greutatile te calesc si te intaresc e si o pastila luata in urma inbolnaviri Sufletesti .Pai in Kiev ne-am insanatosit cu toti am luat leacuri sufletesti si ne-am incarcat pentru tot restul vieti de la atatea Sfinte Moaste din Lavra Perceska acolo dupa parerea mea e a Treia Roma a doua Fiind cea din Constantinopol.Ramane poate sa mai descopar Moscova daca o vrea Dumnezeu sa-mi fac eu o ideie buna dar nu pot trage o Concluzie pana nu vad cu Pupila din Sufletul meu.

Daca vrei sa fi sanatos trupeste trebuie mai intai sa fi sanatos sufleteste.Daca iubesti mai mult casa ,femeia ,copilul masina sau alt obiect sau fiinta Dumnezeul t-il ia nu ca e rau el ci sa poti sa te mantuiesti ca nu trebuie sa ai alt Dumnezeu afara de el .De aceia e postul facut sa te curatesti sufleteste si mai apoi trupeste.De aceia calatoriile raman pe interior si nu ti le ia nimeni dar casa masina,Prietena sau prietenul toate cele exterioare sunt trecatoare doar cu cele launtrice ramai si mai ales bucuria care izvoraste din inima ca acolo salasluieste Sufletul care e cel mai scump si cel mai de pret de pe pamant pentru ca e infinit dar noi astazi ne preocupa cele externe si ne panica regizori cum vor ei prin intermediul masmedia si TV.ul sa nu ne ingrijim de suflet dar vai si amar ca o ducem si aici rau si dincolo.toate trebuiesc invatate practic .am vazut filme de la 6 ani ca Tatal meu era la Cinematograf dar din miile de filme nimic nu am retinut totul sa sters parca ma spalat cineva pe creer.Singura care ma crescut adevarat a fost Mama care mi-a zis de multe ori sa nu fac prosti si eu le-am facut dar am vazut diferenta.Cand vezi cele doua lucruri si raul si binele sti sa faci cel mai bine diferenta si trebuie sa ei o hotarare de a te schimba in bine si cheita care se deschide cerul pentru un Haiduc(talhar) este "Inima Buna"cu ia se cucereste locul pre care Dumnezeu la facut fiecarui om de pre Pamant .Pentru a avea o inima buna inseamna a avea si o fapta buna,gandurile sunt ca vantul,nu ne trebuie multa teorie (si Lucifer a avut o teorie sa fie mai mere caci era ca mai frumoasa fiinta dar Dumnezeu nu ia placut gandul sau si la coborat)noua ne trebuie fapte bune.Iertati-ma si Dumnezeu sa ne ierte.


Dupa parerea mea cele mai frumoase Capitale si cele mai frumoase locuri de vizitat se regasesc aici in Europa cel mai frumos Continent plin at de natura cat si cel mai bogat in cultura.Toata istoria lumi are influenta in Europa .Dar pentru a cunoaste intradevar istorie trebuie sa mergem sa o vedem asa din punctul nostru de vedere caci in mintea noastra e diferita.Gasim poluri diferite daca spre exemplu in Muzeul din Luvru sunt aduse de peste tot din lume exponate care te face sa meditezi la ansamblarea lor in epoca si spatiu,In Vechiul Constantinopol toate exponatele sunt ansamblate la locul lor de origine fara a te chinui sa te gandesti la conpunerea lor.Si acest aspect al Constantinopolului te surprinde prin multitudinea de culturi presarate intro singura locatie cu mai multe stiluri cum ar fi:Bizantin (Hagia Sophia)care a fot a o mie si ceva de ani centrul ortodoxiei si care a avut doua mari caderi in 1453 si in 1923.
Stilul Grecesc inpreuna cu cel Roman dau nuanta coloritului bine venit si bine inbinat atat in infrastructura cat si in cultura crestina care a sustinut si sustine cel mai intelept inperiu si cel mai bine organizat in acele tinpuri.A avut o mare influenta crestina in acele tinpuri a fost si este leaganul ortodoxiei in care sa predat in toti acesti o mie si ceva de ani cele mai frumoase si intelepte idei crestine in ceia ce ne invata Mantuitorul "Sa inmultim samanta care a rasadit-o Dumnezeu" practic sa oglindim Zambetul si inima buna .Intrun cuvant sa radem unul cu altul nu sa radem unul de altul.(acest stil Bizantic sa gasit si inca se mai gaseste in vechea uniune Sovietica inca sincronizat dar doctrina Dezbina si cucereste a regizorului incepe din nefericire sa dea roade.)
Modelul inportat astazi e sa radem unul de altul nu e bine caci ne aduce un ras la TV si noi uitam ca intr-o zi ajungem sa fim si noi rasi.iar ce se da la tv e sa ne spele creerasi caci ori cum in 4 sau 5 luni se uita dar te schimba in rau treptat pe interior caci ne miram astazi de ce a aparut criza?Pai criza inseamna a nu ajuta a nu te interesa de cel din jurul tau.Dar oare ce ne invata Hristos ca sa ajutam aproapele nostru .Intr-un cuvant ca sa-ti fie tie bine trebuie sa-i fie si celui de langa tine.E un sincron ca si in fotbal degeaba ai mislocasi si atacanti daca fundasi nu dau pase si nu se sincronizeaza conform jocului.Sa nu uitam ca si viata e un fel de joc are urcusi ca sa aiba coborasuri si invers are coborasuri ca sa aiba urcusuri.Multi copi ce se nasc in bani devin slabi pentru ca are totu deagata si nu pun pret pe vasta pregatire pe care trebuie sa o primeasca in aceasta jungla caci cei slabi alta data erau marginalizati tocmai sa poata sa devina si ei puertnici dar asatzi se indobitoceste omul doar in creerul sau se inalta pre sine in gradina sa de morcovi si critica pe gradinarul de vizavi caci nu stie sa recolteze rosi .Uita caci fiecare cu gradina sa.
Iar cei tari de astazi se priponesc ca sa zic asa de casa masina si alte bunuri carand in spate atata greutate chiar si pre copii sai corcoliti si Bicisnici neintarindui prin exprimarea sa sincronizata. Cand eram in Armata in Orastie am invatat caci din cauza unei greseli comise de mine tot plutonul era pedepsit la sectoare si alte exerciti fizice ,practic eu nu mai invenea sa gresesc caci trageam toti greul asa ca exempu astazi dupa maturizare am vazut cum 2 sau 3 sate au fost sinistrate si in ajutorul lor au venit 40 ,50 de sate treaba sa facut imediat si asta a dat dovada de sincronizare pentru ca sunt oameni puternici pre interior dar noi cu aceasta criza in ghilimele am devenit Bicisnici ,firavi si rai la Inima,ne mai uitandu-ne inprejur sa ajutam macar cu un sfat caci din Cuvant ne-am nascut si tot in cuvant murim trupeste cand iese sufletul,dar orice arma are intodeauna doua taisuri depinde cum este inima ta caci deacolo pleaca panul de comanada.Omul are doar 4% creer doar geniile au avut 8% dar toti oameni au 100 % inima de aceia trebuie sa o slefuim in ganduri bune.Inima ne da fapte(bune sau rele) ,creerul ne da ganduri care sunt suflate de vant si dispar.
Inima buna ganduri bune
Inima rea ganduri rele
Se oglindeste astazi pe fetele oamenilor tot mai des jucam teatru am devenit actorii banilor se mimeaza tot si nu e bine ca nu mai suntem naturali ca si in piata totul se cutiva in seara marilor orase de care am amintit.La tara se mai gasesc puicute libere in gandire dar si acelea se priponesc de un bloc in mijlocul satului muncind toata viata uitand ca omul mai trebuie sa aiba si timp pentru a-si incarca sufletul cu mancare sufleteasca care o gasim atat in calatori si pelerinaje cat si in linistea launtrica de pe la o manastire mai retrasa de agitatia sunetelor de lumina si zgomot din marile abatoare unde se taie cate o gaina pensionare unde se taie gaini bugetare unde se taie si inima sarind multe aschi care mai apoi au efect cicatrizant, dar nu e bine trebuie sa ne mai incarcam aceste baterii.


CEL MAI FRUMOS oras liber in ghilimele e Amsterdam sunt presarate idei de sensibilizare a ochiului a-ti oboseste pupila cand te uiti in geamul ferbinte de cealalta parte sta o ceputa Despuiata gata gata sa-ti ia banisori .In 5 minute a-ti ia cat ai muncit in toata luna si normal ca mimeaza tot dar ramai cu gustul amar ca in 5 minute esti un iepure care nici macar nu a gustat emotia pacatului si practic te face sa te gandesti numai atata poti 5 minute in care pot sa ma duc in fundul iadului si mai si platesc .Si mai ales la Senzation dupa o noapte petrecuta in Hause unde Dj mixeaza dezor parca dezleaga animalul din tine dansand mai rau decat cei negri cu cornite parca valul acela de sunet te duce la un razboi cu sufletul e o placere trupeasca buna la gust dar rea la suflet unde toti se bataie nesincronizat parca as posedati si eu incarcand parca sa-i intrec in maiestria mea sa le arat ca nu degeaba am facut vreo 8 ani de dansuri ,se uitau printre randuri la mine cum demi iesi asa de bine normal ca eram mai posedat in miscarea scenica avand scoli inalte :)) de dans si parca vream sa prind trenul spre iad.A tinut o noapte intreaga era rand la baie la baieti dar erau mai multe fete caci la baieti tine doar 5 minute:)) lumea era in alb parca preinchipuiau haina ce de pe lumea cealalta unde daca ai macar nota 5 la marele examen poti sa te inpodobesti cu haina pregatita pentru Nunta Fiului lui Dumnezeu ,normal la iad nu se intra cu haina totul e gol inima goala sufletul gol abia atunci ne vaicaram dar multi zic ca aici e raiul si aici e iadul sincer Mama a fot cu adevarat in Rai si in iad ca a fot in coma trei zile la reanimale si mi-a povestit cum e sa treci prin cele 24 de vami si la fiecare vama sunt cu meniul in fata cu patimi gata sa te puna la protap sa traga o sfaraitura din trupul cel gol si omorat cu pacate.
Tema la sowul din 2009 cand am fost eu, a fost fluturele si chia care are sinbol caci se apopie microcipul mai ales in tarile Ortodoxe de aceia au fost si asa de multe miscari sociale si politice sa fie surprinse de microcip ca la o ambuscada iar tema din 2010 la Amsterdam Arena la senzation a fost piramida si de sus mixa Dj.ul e limpede cum asteapta regizori pre cel care o sa-i duca unde inima lor doreste,ei nu au nici o vina caci inima lor nu are aceiasi frecvanta ca a noastra crestini caci in scolile lor mari sau predat doar teori si in care nu exista minuni doar in practica exista inima buna ,minuni si fapte bune deci ar fi bine sa ne indreptam pasi cat inca mai e lumina Sufleteasca si sa avem si putine fapte bune sa putem lua plata.Caci si Lucifer a facut ce facem noi astazi ne mandrim ca avem ce nu a are nimeni o carcasa care modelam cu operati estetice cu tatuaje cercelusi si multe altele uitam ca pe la 40 si ceva de anisori o sa ne zbarcim ,e numai gura de noi suntem ca si un vis vorbim mult si lenevim.Dar oare inima buna ce face?Face fapte bune pe care luam nota de trecere la marele examan,si o fapta buna nu se spune caci ai pierdut punctul pe care trebuia sa-l primesti .Cu vorba ce sa zic fiecare in gandirea noastra zicem ca suntem buni si o sa primim nota de trecere dar cu vorba si cu scoli inalte nu ai nici un punct.Ramane sa vorbiti cu Duhovnicul la Marturisire sa vedeti intradevar o parere buna.
Iar fiecare Seara la Amsterdam te loveste de mirosuri a ierburilor afrodisiace care a-ti incanta gandirea ca ai evadat din aceasta lume ,e o liniste caci doar sirenele se mai aud cum ia un evadat dintrasta si-l duce la resuscitare ,ca si oamneii au senzatia ca e chiar liber nimeni nu te intreaba de bilet doar te directioneaza unde doreste trupul tau sa-si ia leacul .

Bruxelul este cel mai frumos oras al circulatiei poti sa te asiguri ca nu poti fi bun conducatori intrun hause plin de masini care nici ele nu mai stiu unde trebuie sa ajunga sunt oameni care mersul le ocupa tot tinpul in Comparatie cu Amsterdam unde circulatia se face cu bicicleta si unde fetite cu fustite a-si etaleaza piciorusele bine finisate la pedala in Capitale Europeana hausul e ca la el acasa parca e Babilonul de alta data intr-o singura strada se vorbesc sute de accente dialecte nu stiu cum se mai inteleg poate telepatic din priviri fioroase si grabite.Totosi cel mai frumos si asezat oras e Parisul cu beculete frumoase agatate in pomul libertati al Turnului Eiffel care ca si un observator controleaza parca miscarea scenica spre un colorit mai diferit decat celelalte capitale europene aici revolutia Franceza ne aminteste intr-o poza sugetiva o femeie cu bustul gol avand stagul in mana ca o eroina dar oare ma intreb masele deatunci mergeau in urma ei sa o admire ca si o revista Playboy sau sa o sustina.Dar pot sa va spun ca m-am simtit destul de bine in Paris parca nu-ti venea sa te desprinzi de acel oras ,era ceva mirific intodeauna aveai ceva de vizitat nimc nu te facea sa ramai in loc erai inpins de la spate sa admiri ce e trecut pe lista si sa ramai cu o amintire placuta pentru a putea mai tarziu sa te alinti in acele trairi pe care nimeni nu ti le poate lua.

Dupa ce am stabilit ca Parisul e cel mai frumos oras coloristic si se poat trece in revista :Eiffel Tower ,Louvre ,Arc de Triomphe,Place de la Bastille ,Champs-Élysées,Place de la Concorde ,La Défense ,Notre Dame de Paris ,Disneyland Paris ,Sacré-Coeur,Moulin Rouge lista continua viata agitata e inpartita cu starea de liniste a oamenilor toti sunt calculati stiu exact cum sa-si inparta timpul caci nu cred ca as fac probleme de bani ei muncesc pentru timp, curios faptul ca un Francez mai mult al intereseaza timpul liber si concediile decat Casa sau Masina blindata :)) el as planifica timpul caci in Europa daca doresti sa mergi trebuie facut neaparat rezervare ca altfel risti sa gasesti si scump si neplacut dar daca ai strategia din timp ei si foarte comod si ieftin o cameruta depinde cum te tine bugetul si cat pui tu pret pe respectiva iesire de aceia cazarea fie stai la un Hostel si ajung ieftin fie stai la un Hotel cu putine stelute sa poti face si alte trebusoare .Constantinopolul cum ai spunem noi astazi Istanbul este cea mai frumoasa Capitala Culturala aleasa in 2010 si nu trebe neaparat o rezervare trebuie doar sa sti care ti-e traseul unde Doresti sa stai (eu am stat la un Hostel cu 10 euro pe seara inclus micul de jun si mancarea de seara).De cheltuit sunt bani care tre sai dai la Muzeu ,Hagia Sophia fiind cea mai frumoasa Biserica Ortodoxa si cea mai mare din vremurile ei inca se mai vede o picatura de caldura ramase printre strofele fredonate la Sfanta Slujba unde aveai inpresia ca esti in Rai de aceia Rusi au inprumutat aceasta credinta datorita frumusetilor si datorita Minunilor care se arata si in zilele noastre si care atata te te invata sa AI INIMA BUNA care trebuie sa se oglindeasca la fiecare din noi.

Catacombe sufletesti

Eu am un of mai mare se vorbeste despre aceste Cipuri doar din punct de vedere trupesc.Dar noi avem cel mai de scump un Suflet pre care este infinit .Ideia este simpla,din punct de vedere sufletesc aceste Cipuri sunt o eticheta un zapis prin care te supui ordinilor celor ce le-au creat de a putea sa te vanda.Creand aceste cipuri practic au creeat un fel de plata infinita prin care sa poata sa te comercializeze si a-ti da o valoare in baza lor de date.Dar aceasta valoare e sufleteasca de aceia ziceam caci seamna si de fapt este un zapis prin care noi ne vindem crestineste pentru a trai trupeste.De aceia se pune mult accentul trupesc.Da este ceva care te urmareste dar ei au posibilitati multuiple spre exemplu sunt oameni care nu vor cipur dar vor sa traiasca egal in lumea cipului.E simplu au facut mai multe metode de a te vinde.
1Poti avea un tatauaj odata ce ti sa dat un cod de bare e ca si cum la mes pe langa faptul ca ai scris numele ai si o parola .Practic aceste zapisuri pentru tine e ceva secret.O data ce ti-au data parola ai intrat in baza de date si esti ca un produs pe raft gata de cumparat de cei ce detin controlul acesta rau.
2Un card cu cip e aceiasi varianta intri in baza lor de date si esti egali celor ce au tatuaje si egali celor ce au cipul implantat.
3 Cipul implantat e sport extrem pentru aceia care sunt suta la suta deacord cu sistemul dar vor fi egali cu cei cu tatuaje cu cei cu Carduri cu Cip.
Problema cea mai mare ca noi crestini v-om fi pusi sa alegem precum a fost si Adam dupa ce a gresit mancand din pomul binelui si al raului el a fost pus sa semneze un Zapis care era mai sinplu ca acesta din zilele noastre .A zis cel rau "ce iese din Pamant e a lui Dumnezeu iar ce intra in pamant e al Satanei" pentru ca Adam nu stia caci dupa moartea sa va fi ingropat si o data cu trupul sufletul sau se va duce in iad si semnand acest ZAPIS A CONDAMNAT DIN NESTIINTA PRE FIUL LUI DUMNEZEU CARE DIN DRAGOSTEA SA PENTRU NOI SA SMERIT PANA LA MOARTE SI AM FOST ELIBERATI.MANTUITORUL AJUNGAND IN IAD SA TRANSFORMAT IN RAI SI ATUNCI DEAVOLUL A CAPITULAT .ASTAZI SUNTEM PUSI IN ACEIASI SITUATIE NI SE SPUNE DOAR DE TRUP PENTRU A FI PACALITI CU USURINTA.CIPUL E ZAPISUL SATANEI NU E DOAR CEVA ASA FORMAL ARE MULTA INSEMNATATE PENTRU CEI RAI CARE NE VOR SA NE CUMPERE SUFLETELE.IERTATI-MA SI DUMNEZEU SA NE IERTE.


Revin cu o alta problema spinoasa.Vorbim cum se vorbeste in procentaje din 100 la% se rupe de pe ideia celor care nu vor aceste acte biometrice sa ziceam doar 40% sunt care nu vor fi deacord cu aceste zapisuri biometrice ,din acestia 30% nu stiu de aceste zapisuri caci sunt pentru a-ti vinde sufletul si daca le vor da doar sa zicem carduri cu cip cum de altfel la Bugetari din nefericire li sa dat carduri deocamdata fara cip dar mai apoi li se vor schimba se mai ramane cu 10% din acestia iar li se mai da alta trepta de dezbinare si anume care mai raman din 10% si acestia trebuie sa lupte impotriva egumenismului si minciunilor lui Anticrist.Nu as dori sa iasa ce procentaj am zis as dori sa luptam strans doar Sufletesc si impreuna cu O Inima Infranta si Smerita sa ne rugam Bunului Dumnezeu si Maici Domnului Sa ne ajute sa ne dam sfaturi de intarire si chiar daca uneorii sunt sfaturi mai spinoase sa cautam sa le zicem din inima caci Dumnezeu nu vrea Moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu. Doctrina lor pe langa Dezbina si Cucereste astazi e mai sinpla dupa creatia lor a masmediei "SCAPA CINE POATE"Omul are patru etape de maturitate.
Prima data e o oaie inocenta este mintita si slefuita pentru a deveni lup.dupa ce devine lup a-si bate joc de oite.A treia etapa lup inbracat in piele de oaie.Cand asi minte atat oitele cat si lupii.Iar Ultima etapa de maturitate cand intradevar constientizeaza pericolul Iadului si din Dragoste devine o Epava care stie sa mearga spre ultimul drum acela Sufletesc alaturi de Adevaratul Dumnezeu Intreit celei de o fiinta.Iertati-ma si Dumnezeu sa ne ierte.

DE UNDE A PLECAT IDEIA MAI JOS SA VA FACETI O IDEIE CAM CINE L-EA CREEAT

DIN MILA LUI DUMNEZEU AVEM CASA NOASTRA CHIAR DACA SUNTEM IN CATACOMBE.


Toata viata noastra trebuie sa avem grija Doar de Suflet ,practic pentru acest fapt ne nasten pentru a salva sufletul cel omorat cu pacate si din dragostea lui Dumnezeu Iisus Hristos care sa jertfit pentru noi din dragoste si ne-a aratat adevarata cale noi tre sa-l urmam.Iubirea sufleteasca naste iubire sufleteasca ura naste ura zambetul naste zambet ,totul se oglindeste si tre sa ajungem la stadiul de maturizare cand faci bine aproapelui tau si el rasplatindu-ti cu rau sa ajunga la drumul cel drept ,datorita faptelor tale cele bine placute de Dumnezeu caci aceasta ne invata pentru a fi cu adevarat puternic trebuie sa induri necazurile pricinuite de cei apropiati pentru a te intari si mai mult in credinta si ai arata si acelor apropiati dragostea oglindita de la Hristos.Are si deavolul oglindirea sa o sa-i chinuie pe acei ce fac fapte rele si au inima rea practic ne osandim singuri in rau .Lui Dumnezeu ai place adevarul si dragostea cea de suflet din cele launtrice exemple o calatorie un pelerinaj o fapta buna un cuvant bun pana la ganduri bune care aduc fericirea .Gandurile sunt pioni de plecare ai omului daca sunt din inima buna iesa bine pentru Hristos chiar daca la oameni se vede altfel pai e si normal caci oameni l-au omorat pe Hristos in via lui Dumnezeu Tatal.Deci sa avem inima buna si sa urmama calea in adevar a lui Hristos.Intrebare:Ce nu-i place cel mai mult diavolul la om? Prima si prima data Statornicia din inima ta.De acolo pleaca Fundatia urmeaza ca si conponenta caramizi in fundatie amestecat cate putin din celelalte:Dragoste sufleteasca Nadejde si Credinta ca si acoperis avem Rabdare,Statornicie si Smerenie ,trebuie combinate una cate una ca si la o casuta trebuiesc bine cimentate si bine legate intre ele aceste arme bine placute de Dumnezeu ,

Sa fim puternici de se poate, ne bate raul in pacate,nadejdea vine si la noi sunt Sfinti care ne-ajuta la nevoi.Doar in inimioara se gaseste un locusor ce poate creste,o viata avem pentru Hristos sa mai avem si capul jos.Ne strecuram in mi de soapte povestea iar incepe chiar la noapte.Sa nu dormim ar fi frumos ca frati sa ne rugam doar la Hristos ,Sa ne salveze din robie in inima e veselie,nu poate raul suporta gandirea fuge de pe ia(inima) ,Din nou mereu mai inviorata inimioara este mangaiata caci in ia mereu se ascunde un suflet care ne cuprinde,ar vrea sa ne trezeasca el mereu dar pantecele e foarte greu ,ca am pus in el de toate, o viata plina de pacate,Sa vina zambetul din nou ,sa ne calim caci ne-a fost greu,Si incercand mereu in fapte sa ne ajutam frate pe frate.


Hai sa fac si eu un rezumat: Inainte de Capitalism si Comunism omul traia la tara acolo era in linistea lui avea 5 vaci si 5 oi aducea pe lume si el 5 copii toti erau fericiti si munceau doar retinem aspectul doar pentru a avea si timp Duminica si de sarbatori sa mearga la Biserica si iarna sa mearga la Claca ,hore si alte activitati.Odata ce Comunismul ca o fiara satanica Rece ne-a obligat ,ca si in armata sa facem nu de buna voie ci din obligatie, servici pentru "Popor" caci ce-a facut Ceausescu cu "Casa Poporului" ne-a mintit sa muncim pentru binele lor oare cine sta in casa poporului?>normal caci acum se numeste Parlament si stau parlamentari si modelul l-a copiat si parinti nostri care si-au facut o casuta sau au cunparat un apartament ca sa ce?:
Sa munceasca toata ziulica sa mai faci ceva la casa ei concediu repari boxa ,ei un liber repari ghiuveta ,ei concediu varuiesti in casa .Numai de cele sufletesti nu ai timp ,de un concediu la munte sau pe la o manastire nici nu se punea si nu se pune nici in ziua de astazi problema celor ce inca au mentalitatea de a face dintr-un ordin care nici astazi nu mai stim sa ne oprim.Vedem cum de mici suntem crescuti in ordinea militareasca si disciplina dar nu se face din Dragoste ci doar din obligativitate.Nu e bine vazut acest aspect ,ca mai apoi sa faca astazi cu
Capitalismul o mega informare ca nu mai stim unde sa ne uitam si ce sa mai facem sa fim auzit doar pentru a face o reclama sau o publicitate sa mai vanda omul ceva.Nu se mai deslipeste lumea de tv. si nu se mai satura sa piarda atata timp aiurea.Dar de suflet nici nu mai se grijeste sa mearaga undeva intr-o statiune de recuperare ceva sau neaparat de vreo doua ori pe an la manastire ,dar nu la manastire in vizita 5 minute si atat, sa stea sambata seara la slujba si mai ales Dumineca sa se incarce cu adevaratele mancaruri sufletesti si sa guste si la sfarsit dupa Sfanta Slujba si ceva trupesc din bunatatile pregatite de maici sau de calugari.
Astazi e un supermarket de informati toti abereaza in cele mai nastrusnice idei si ipoteze dar raman la nivel de vorba de facut cine sa le mai faca caci timpul e prea scurt la cate prioritati trebuiesc sa facum ,caci de ce ai multe de aceia trebuie sa te grijesti mai mult ,Dar se uita de Suflet care e infinit.Unde e infinitul nostru la Discoteca la Bar la Moll la discuti neavenite of unde e Zambetul nostru care era alta data? E numai tristete omul e prea lacom sa aiba atat de multe si Domnul zice "Gustati si vedeti ca bun este Domnul" dar el nu se mai satura oare a cui vina este ne-a gasit cel rau slabiciunile nu mai dati vina pe nimeni noi suntem vinovati caci ascultam mereu la Televizor si in masmedia ordinul lor care ni-l da si noi atata stim doar sa executam dar nu facem din placere ci din obligatia celui ce ti-a inspirat informatia grestita cu care te incarca pana cand nu o sa poti duce si la propriu si la figurat si atunci ce se intanpla?:
Ne pune Microcipul pentru a avea controlul si mai mult la detaliile ordinului pre care al facem din obligatie ori cum caci astazi greu mai faci ceva din placere de aceia tot zice si Dumnezeu Iisus Hristos "poti avea credinta sa muti si munti daca dragoste nu ai nimic nu ai"Practic Iisus a zis Dai Cezarului ce este a Cezarului caci pe ban e chpul Cezarului (Adica cel rau) ,iar noi prin carduri ne lepadam de Hristos au o pshihologie bine pusa la punct ne sperie cu Microcipul si cu tatuajele cu coduri de bare dar cand se va stabili totul bine pentru eii ne va obliga pe toti sa avem acest Card deja la bugetari la introdus urmeaza celelalte paturi sociale.Toti o sa avem acest card care daca intoarcem cuvantul CARD(DRAC).E noul mar a lui Adam caci si adam tot asa o fost inselatt de Diavol caci ce se Duce in pamant e al Diavolului si ce iese din Pamant e a lui Dumnezeu si Adam a semnat si a fost inselat deacuma si noi vom fi pusi sa dam cu semnatura si Doamne fereste caci Dracul Nu se Smereste.Daca facem o simpla strategie cu microcipul daca este nu ai unde sa faci cumparaturile dar cu Cardurile sunt peste tot sunt foarte familiarizate aceste Inselatori ati face viata usoara cum zic ei dar pierzi Sufletul cel infinit caci numai sistemele pentru Carduri sunt inventate deci acestea vor ramane ca sa ne vindem.
ramane ca cei ce fac totul din Dragoste sufleteasca sa urmeze din placere Drumul cel bine placut de Dumnezeu si sa faca intru totul voia sa de aceia trebuie sa fim puternici la suflet si la fapte bune sa nu fim caldicei caci ne ia valul trupesc cu pofte si patimi si valul omenesc cu naravuri.
Dumnezeu sa ne lumineze inimile si mintile sa mergem pre drumul cel bine placut.Iertati-ma si Dumnezeu sa ne ierte.


Omul cat traieste invata.Invata sa iasa din casa sa se spele pe dinti cu sare ,sa rada sa zambeasca iar daca a gresit sa se indrepte cat mai repede ca altfel la marele examen o sa aiba nota mica.Cine nu stie care e marele examen? e simplu si pre Pamant Dumnezeu a lasat jumatate Iad ,jumatate Rai in cateva filmulete parcurgem si Raiul si Iadul de pre Pamant.Adica daca doua persoane diferite unul bun si unul rau merg in aceiasi calatorie in trenul vietii cel bun vede muntele iar cel rau vede marea desarta a pacatelor si totusi in aceiasi calatorie se vede diferit sincer eu am fost in aceasta calatorie si am vazut si marea desarta a pacatelor si muntele care ne aminteste de puterea lui Dumnezeu si am tras o concluzie dupa Cuvintele unui Sfant "Gandurile Bune aduc Intodeauna Fericirea".
Romania este cea mai frumoasa tara pentru ca este a mea si pentru ca e ca si in jungla te face sa te intaresti daca nu ai invata din greu nu ai sti de bine e ca si in Armata Ca sa-ti fie bine maine trebuie mai intai sa-ti fie rau astazi.Sunt Manastiri foarte frumoase si aduc sufletului o portie de hrana sufleteasca.Intr-un cuvant Romania te slefuieste prin greutatile ei si te invata mult mai repede o lectie de viata ,noi ne nastem cu toti slabi dar cand te calesti repede ai mai mult de trait .


Sfantul Botez ,Haina cu care se intra in rai si care se face in numele Sfintei Treimi prin scufundare de trei ori :Tatal,Fiul si Duhul Sfant al copie Regizori cei rai si incep si ei sa aiba un fel de botez prin trei afundari:
1.Iubirea de sine (promovata din filme a-ti da exemple cum ar fi bine sa te alinti pe aceasta lume si sa-i urasti daca se poate pre apropiati avand ganduri marete si cat mai preocupate neavand timp pentru aproapele tau de fapt nu mai e nimeni apropape caci tu esti prea departe ai separi le pui etichete fiecaruia fara sa sti intradevar inima lor caci dupa cum bine stim Romanul de azi ca sa se mantuie trebuie sa fie smerit deci gata te-ai rupt de realitate si te cufunzi in ura si dispret fata de semeni tai .)
2.Criza monetara si care o mai fi criza agrara( te face sa fi doar pentru tine ne mai avand cu ce cladi toate visurile care se naruie pe zi ce trece dupa ce n-em rasfatat din atatea pofte nu ne mai saturam si vrem ca defiecare data sa putem sa ne indeplinim visele, iara cei ce interactioneaza cu noi nu le mai dam atentie .Iar daca celui de langa mine daca-i merge rau si mie i-mi merge rau suntem toti inaceiasi barca.Vedem cum regizori ne fabrica ganduri desarte si ia prins pre parinti nostri priponiti de averi pe care ai trage la iad si pe care acele pietre au inceput sa-si piarda din pretul pieti pai cine controleaza piata?Regizorii ,si ei ce vor sa cunpere cu pret mic?Sufletul, care salasluieste in inima omului si care ne-a lasat-o Hristos in "pacea mea o dau voua "Pai Hristos ne-a adus pacea launtrica salvandu-ne sufletul cel osandit de focul vesnic ,de unde inima sa poate lucra in voie si trupul cu cat e prigonit de apropiati cu atat se intareste Sufletul, se slefuieste prin post si fapte bune ca sa poata primi o nota de trecere la Marele examen.Si pentru a fi om astazi tre sa faci bine sa fi rasplatit cu rau ca sa te calesti si sa fi si mai puternic pe interior degajund parca o stare caci :Iubeste ca sa fi iubit,Ajuta ca sa fi ajutat atat pe lumea aceasta cat si pe cealalta practic faci o repetitie pentru dincolo caci si Hristos zice "poti avea credinta sa muti si munti daca dragoste nu ai nimic nu ai" Deci Inima trebuie sa fie bun sa chinuie trupul cel plin de patimi sa poti invata sa te aperi de propriul tau lup (trupul).
3.A treia si fatalitatea omului este cu primirea cipului in acte si cu introducerea subcutanat (sub piele) a microcipului arma diavolului de a te controla ca o jucarica si a te dirija spre portile iadului.(Aceste regizari ce vor sa vina sunt minutios puse in desfasurare si atacul se da doar la reduta Ortodoxismului care bine inteles are adevaratul Botez prin Cufundare de trei ori in numele sfintei treimi caci vor doar acelor persoane sa li se ia haina cea de Nunta pregatita Pentru Fiul sau la marele examen)
Deacuma omul e liber sa aleaga cu :
Iubirea Sufleteasca (Inima sufleteasca) care o dobandeste prin interior si care nu se vede dar care te face sa vezi omul ce lai ajutat sa se intoarca inpotriva ta si sa te prigoneasca ,abia tuncea incepi sa te calesti pre interior.
Iubirea Patimasa pre care al da deoparte pre Dumnezeu si pune mai presus pe nevastasa ,copii sau alte fiinte sau lucruri mai mici .Iar trupul sau devine tot mai alintat si tot mai mofturos nemaigasindu-si linistea in gusturile vieti .Poftind parca la nesfarsit si nemai uitanduse inprejur constata caci si apropiati sai devin din ce in ce mai putin tocmai poftelor sale care ai omoara tot timpul.
Ramane sa ne scanam fiecare si de voim sa avem inima buna sa pasim spre cuvantul lui Dumnezeu care ne-a creat ne-a sadit si pre care cu toti vrem sa ne bucuram dar acea bucurie trebuie sa fie launtrica in Inima Buna si Smerita Dumnezeu nu o va urgisi


mare tulburare sa facut in gradina BOR si cum zicea un pusnic"DRACUL NU SE SMERESTE" deacuma o sa vedem draci cum ne mint frumos ca asa au facut si in 1923 de au rupt ortodoxismul in doua si pana la 1989 sunt fix 66 de ani ce inseamna caci ei au facut fortat rau 66 de ani iar acum de la 1989 pana la anul(2011 sunt 22 ani.Ce nu au distrus Comunisti in 66 de ani Distrug Capitalisti in 22 de ani) capitalismul ne-a mintit si ne-a ridicat ca noi uitandu-ne in jurul nostru sa vedem doar oameni care mimeaza pre Dumnezeu oameni ce joaca teatru pentru niste banuti sau functi inalte Dumnezeu sa ma ierte nu judec eu doar constat stiu ce inseamna sa fi dat deoparte caci purtam Numele lui Dumnezeu ca sunt Stilist ca sunt schismatic incerc si Dumnezeu sa ma ajute sa ma Smeresc asta ne trebuie tuturor.Sa nu uitam caci 11 septembrie e Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul vedeti cum se leaga .De la 11 Septembrie America a primit botezul satanei si se inpanzeste pre tot Globul .Crestinilor Ortodocsi noua ne trebuie Dragostea sufleteasca Smerita in Credinta si Nadejdea lui Dumnezeu .Vad cum astazi Adevarul se ingroapa si iesa doar minciuna oare Dumnezeu nu vede oare ce nea lasat Cel mai Scump pre pamant Dumnezeu Mantuitorul Nostru cand a zis "PACEA MEA O DAU VOUA" oare ce pace a avut ,Pace launtrica pe acest Drum anevoios.E datoria noastra sa urmam pasi sai el a fost cel care nea scos sufletele din Iad si noi astazi al dam la o parte cu teoriile noastre.Hai sa ne smerim cu toti sa nu mai aruncam priviri in gradina vecinilor ca deacum trebuie sa vina SF.Ilie si Enoh intreuna cu SF.Ap.Ioan sa ne intareasca caci toate au un rost dar noi trebuie sa credem in cele Facute De Dumnezeu si sa facem si noi .e prea multa vorba in ziua de astazi nu mai avem fapte caci ne pierdem tinpul vorbind.Sa lasam vorba si sa trecem la fapte .Sunt vremuri tulbuiri trebuie sa avem pacea launtrica si sa slefuim cele 6 arme launtrice sa nu le intoarcem in sens invers ca se mainie Dumnezeu .Aceste arme Frumoase trebuie slefuite si lucrate zi de zi seara de seara: Dragostea Sufleteasca,Nadejdea in Dumnezeu cel adevarat ca vor veni deacum Dumnezei mincinosi si ai vor insacuna dar sa nu uitam Iisus Hristos sa Smerit pana la Moarte,Credinta sa fie statornica ,Smerenia sa fie in toate lucrurile savarsitede noi,Statornicia sa fie de neclintit atunci cand valul minciuni va veni si mai apasator peste Sufletele noastre sa nu ne plecam urechile la Diavol caci el nu se Smereste si ca si ultima arma avem rabdarea, care trebuie sa fie ca un ciment in conponenta acestor arme ca si temelia casei sa fie amestecate din toate pentru a putea sa fim Ca piatra Sfantului Apostol Petru care sa lepadat de hristos dar care invrednicit sa primeasca portile Raiului tocmai sa ne arate noua aceste arme pre care el lea folosit sa lepadat trupeste dar interiorul sau cu aceste arme la Pus exemplu Apostolilor.
Se cade noua a nu ne lepada nici trupeste nici Sufleteste de Dumnezeu prin aceste cipuri care nu fac decat sa te indeparteze de Duhul Sfant si daca nu ai pre Duhul sfant nu mai ai lumina care Duce la Rai.Nu mai ai comunicarea cu Dumnezeu.Se ne luptam launtric avant Pacea Lui Hristos sa nu primim aceste vicleni Diavolesti care ne aduc o bunastare materiala sufleteasca dar mai bine sa ne Grijim doar de Suflet si sa ne ajutam frati cazuti cu cuvinte frumoase cu fapte bine placute de Dumnezeu si sa Nadajduim doar la Dumnezeu caci nu ne da mai mult decat putem Duce.Sa ne iertam uni cu alti caci Cearta e de la Diavol si sa cautam Pacea Lui Hristos.Iertati-ma si Dumnezeu sa ne ierte si sa ne deschida inimile si mintile pentru a putea merge pe Drumul cel anevoios si bine placut de Dumnezeu.


Nu e de joaca cu microcipul eu spun doar atat:
Nu primiti nici un fel de act cu cip!!! e inpotriva lui Dumnezeu v-am spus face parte din Botezul Dracului cum a mancat Adam dar era inocent caci a trebuit sa primeasca iertare abia dupa ce fiul lui Dumnezeu la rascumparat pe om( si el intre timp sa cait pentru faptele sale caci a vazut diferenta,Asa astazi copii nu pot vedea diferenta caci nu au greutati caci parinti le creeaza toate conditile sa stea in casa si sa se joace toata ziua la calculator,Dar oare pentru aceasta ne-am nascu?) .Totul plecand de la semnarea lui Adam cu diavolul un acord pe care la pus pe om in cea mai grea ipostaza aceia ca dupa moartea trupeasca ,Sufletul sau infinit se ducea la iad.Urmeaza sa dam testul final si noi sa nu-l mai condamnam pe Adam ci sa vedem si noi cum e sa fi Adam.
Asa astazi acel acord de a ne duce cu buna stinta si cu inima rea la cel pe care vrem sa-l urmam.Acela pre care ne invata in fiecare zi prin biblia satanei predata la stirile de la Protv sau cei de la Antena1 si ne invata cum o sa fie in iad.Dumnezeu ne vrea liberi in gandire neconstransi de creer cel cu 4 la suta doar cu o inima buna de 100 la suta.
Daca se primeste doar buletinul sau alt act de identitate ,Duhul sfant pleaca de la tine si nu mai ai lumina care te vegheaza sa nu te ratacesti spre iad.Iar fatalitatea cand accepti de buna voie inplantul microcipului in corp esti ca un robotel care o sa fie comandat din baza sa faci doar miscarile lui caci astazi cu inalta tehnologie are grija de creerasul nostru ,Televizorul fiind doar un mic test de manipulare dar atunci cand ai microcipul sau orice alt act de identitate cu cip intri in frecventa lor si creerul e incarcat cu ganduri rele pe care mai apoi le materializezi faptic.Exact contrariu la ce sustineam eu mai sus anuma :"Gandurile bune aduc fericirea" Toate comenzile noastre faptice pleaca de la gand doar ca la omul lui Dumnezeu e liber lasat sa aleaga ca un liber albitru unde doreste el sa paseasca sre cele bune sau sre cele rele intorcandu-se daca asi da seama de greseala.
Acest microcip practic te obliga sa faci ce doresc ei sa-ti spuna printr-o anumita frecventa.Devi un nou Adam ori la Iad ori la Rai o sa alegi sa intors toate dintr-o data cea fost bun satazi apare contrariu dar nimeni nu vrea sa vada caci suntem condusi de Televizur ,Biblia Dracului cu el mergem de mana spre iad.Faceti un mic experiment si nu dati Drumul o luna sa vedeti cum iesiti din casa va bucurati de toate cele placute si apare zambetul pe buze.Dumnezeu sa va lumineze Inimile si mintile sa ne indreptam pasi spre cele placute de Dumnezeu.


Dovezi ale CALENDARULUI IULIAN(STIL VECHI)

Argumente întru apărarea calendarului bisericesc
2
Istoria apariţiei problemei calendaristice
Biserica Ortodoxă îşi pregăteşte turma pentru Împărăţia lui Dumnezeu care începe în adâncurile
inimilor omeneşti, în suferinţele şi intemperiile vieţii pământeşti şi se descoperă în veşnicie.
Occidentul însă vrea să construiască Împărăţia lui Dumnezeu aici, pe pământ: biserica –cu instituţii şi
prerogative de stat, în fruntea căruia să se afle monarhul şi teurgul – papa cu putere autocrată.
Adepţi ai reformei calendaristice au fost papii Sixt al IV-lea, Climent al VII-lea, Grigore al XIIIlea
în perioada căruia s-a şi realizat reforma. Cel mai activ participant al elaborării calendarului
gregorian a fost ordinul iezuiţilor. Comisia pentru realizarea reformei, în fruntea căreia se afla iezuitul
Hrisof Claudius, şi-a finalizat lucrările în anul 1582. Papa Grigore al XIII-lea a înaintat divergenţele
astronomice drept cauză pentru efectuarea reformei calendaristice.
În edictul său din 24 februarie 1582, el a scris că este necesar „nu numai a restabili echinocţiul la
locul său rânduit din vechime, de la care din timpul Sinodului din Niceea el s-a abătut cu 10 zile… şi
de întors locul lunii a 14-ea, de la care ea se abate cu 4-5 zile, dar şi de elaborat metoda şi regulile prin
care se va realiza ca în viitor echinocţiul şi luna a 14-cea să nu-şi mai schimbe locurile lor niciodată.
Data de 5 octombrie a anului 1582 a început să fie considerată drept 15 octombrie şi din această zi s-a
trecut la calendarul nou, elaborat de savantul italian Luigi Lilio şi care a fost numit cu numele papei –
„gregorian”.
În noul calendar secole bisecte se considerau doar acelea ale căror sute se împart la patru. Şi
deoarece se încălca ritmicitatea alternanţei (schimbului) anilor simpli şi a celor bisecţi, utilizarea
pascaliei Alexandrine în calendarul gregorian a devenit imposibilă. De aceea, după reforma
calendaristică a urmat reforma pascaliei. De acum înainte „echinocţiile” pascale şi „luna plină” au
început să fie nu valorile calculate ale pascaliei Alexandrine, ci fenomenele astronomice, care nu
corespund cu cele calculate. Pentru a fixa Paştele pe „veci” conform datelor astronomice, în pascalia
Alexandrină au fost introduse corectări şi adaosuri greoaie. Dar pot fi atribuite oare fenomenele
astronomice, pe veci, unor date concrete?
În primul rând, eroarea calendaristică referitoare la anul astronomic (care se rectifică cu
introducerea unei zile auxiliare în anul bisect) se repartizează din an în an inegal. Iar în calendarul
gregorian, deoarece nu toate secolele se consideră bisecte şi perioadele anilor care nu sunt bisecţi la
intersecţia acestor veacuri sunt egale cu şapte ani în loc de cei trei obişnuiţi, această inegalitate este
destul de considerabilă. Calculele astronomilor arată că începutul primăverii – în calendarul gregorian
(momentul trecerii discului solar prin punctul echinocţiului de primăvară) în fiecare 400 de ani se
deplasează cu 1,6954 dintr-o zi şi o noapte şi oscilează în intervalul de trei zile. Astfel, în a doua
jumătate a secolelor XVII şi XVIII în fiecare al patrulea an echinocţiul de primăvară cădea pe 19
martie, iar în prezent mai des cade pe 20 martie, decât pe 21.
În al doilea rând, cu toate că exactitatea calendarului gregorian referitor la calculul anului solar
tropical este destul de înaltă (diferenţa anuală alcătuieşte 26 de secunde), pe parcursul a 3280 de ani
eroarea generală va constitui douăzeci şi patru de ore, adică echinocţiul astronomic de primăvară deja
oficial se va deplasa pe 20 martie.
În al treilea rând, eroarea ce se referă la ciclul lunar, care mută luna plină astronomică pascală de
la echinocţiul de primăvară cu douăzeci şi patru de ore la fiecare 210 ani, va face ca, în viitor, această
lună plină să fie a doua şi nu prima în raport cu echinocţiul.
Din toate acestea reiese că a „fixa pe veci” echinocţiul şi a 14-cea lună practic este imposibil, şi
mai devreme sau mai târziu calendarul gregorian va intra în contradicţie cu pascalia catolică. „Pascalia
romană de mai târziu, acceptată de biserica occidentală, în comparaţie cu cea Alexandrină este într-atât
de greoaie, neîndemânatică, brutală încât aminteşte o ilustraţie vulgară alături de un tablou artistic pe
care este zugrăvit acelaşi obiect. Plus la toate, această maşină complicată şi neîndemânatică nici nu-şi
atinge scopul propus” (profesorul E. A. Predtecenski).
Cauzele astronomice înaintate de către papa Grigore al XIII-lea nu sunt nici pe de parte cele mai
importante. Conform mărturiei sincere a unui reprezentant al Romei, problema calendarului nu constă
în altceva decât în recunoaşterea sau nerecunoaşterea primatului papal în Biserica lui Hristos. O
confirmare vădită ce a urmat reformei calendaristice este Unia de la Brest. Reforma gregoriană
3
stabilind canoanele sale astronomice, a încălcat canoanele bisericeşti. În prezent, de trei ori în perioada
de 19 ani paştele catolic se sărbătoreşte înaintea celui iudaic. Aceasta are loc pentru că în aceşti ani
paştele evreiesc cade nu pe prima lună plină, ci pe a doua după echinocţiul astronomic de primăvară,
iar catolicii sărbătoresc paştele după prima. Pascalia Alexandrină de la bun început este întemeiată pe
principiul care nu permite sărbătorirea Sfântului Paşte înaintea paştelui iudaic, pentru că în calcule nu
se ia în consideraţie luna plină astronomică, ci cea calculată care în raport cu echinocţiul de primăvară
– 21 martie după calendarul iulian – este întotdeauna prima lună plină, cu toate că în raport cu
echinocţiul astronomic – 21 martie după calendarul gregorian – poate fi şi a doua. Şi doar de şase ori
în 19 ani, atunci când lunile pline calculate şi astronomice cad într-o săptămână, Paştele ortodox şi cel
catolic se sărbătoresc în aceeaşi zi (63, 8 – 10). Aşadar, fără a avea motive suficiente pentru reforma
calendarului bisericesc, papa Grigore al XIII-lea printr-o o hotărâre personală a anulat hotărârea
sobornicească a părinţilor Primului Sinod Ecumenic. „Celui care respinge Tradiţia bisericească, scrisă
sau nescrisă, anatema” (al VII-lea Sinod Ecumenic, faptele). Sfidarea conştientă a autorităţii părinţilor
Bisericii este atestată de medalia emisă cu ocazia introducerii calendarului gregorian pe care sunt
imprimate portretul papei şi inscripţia „Grigore al XIII-lea, cel mai de seamă sacerdot suprem”.
La reforma calendaristică au reacţionat negativ nu numai lumea creştină, ci şi cercurile
ştiinţifice. Savanţii de frunte ai secolului XVI, îndeosebi Viet, care este supranumit tatăl algebrei
moderne, susţineau că calendarul gregorian, din punct de vedere astronomic, nu are nici un temei
(Gordon Moier, Calendarul Gregorian).
Toate universităţile s-au pronunţat pentru păstrarea calendarului vechi. Peste un an de la reforma
calendaristică savantul francez J. Scaligher a elaborat un sistem de unificare al sistemelor cronologice
bazat pe calendarul iulian. Acest sistem este utilizat până în prezent de istorici şi astronomi. Reforma
din secolul al XVI-lea a complicat brusc calculele cronologice, a perturbat relaţiile reciproce dintre
evenimentele istorice. Savanţii sunt nevoiţi să efectueze calculele pentru cercetările istorice şi
cronologice mai întâi după calendarul iulian, apoi să le transpună pe cel gregorian.
Ameninţate de excomunicare, toate ţările catolice au primit noul calendar. Statele protestante, la
început s-au pronunţat vehement împotriva reformei gregoriene, dar mai târziu au trecut treptat la noul
sistem cronologic.
După autorităţile laice, calendarul gregorian a fost adoptat şi de confesiunile protestante. Biserica
Ortodoxă cu vehemenţă a respins noua invenţie papală. „Aşa cum din nou biserica Romei vechi, parcă
bucurându-se de îngâmfarea astronomilor săi, a schimbat nechibzuit hotărârile despre sfinţitul Paşte,
săvârşit de creştinii întregii lumi şi sărbătorit cum a fost prestabilit, – de aceea devine o pricină a
ispitirilor… Aşadar, suntem datori să spunem că referitor la aceasta există hotărârile sfinţilor părinţi…
Cine nu urmează obiceiurilor Bisericii şi hotărârii poruncite nouă de cele Şapte Sfinte Soboare
Ecumenice cu privire la Sfântul Paşte şi a sărbătorilor de peste an instituite prin buna lege pe care
trebuie s-o urmăm, dar doreşte să urmeze pascalia gregoriană cu sărbătorile de peste an… – să fie
anatema, excomunicat din Biserica lui Hristos şi adunarea credincioşilor. Voi însă, binecredincioşilor
creştini ortodocşi, rămâneţi în ceea ce aţi învăţat, în ce v-aţi născut şi educat şi, când va fi nevoie, să vă
vărsaţi sângele vostru pentru păstrarea credinţei şi mărturisirii strămoşeşti” (Din hotărârea
sobornicească din Constantinopol din timpul patriarhului Ieremia al II-lea, anul 1583).
Calendarul este custodele (străjerul) memoriei colective a popoarelor, a culturii lor, organizatorul
conştiinţei lui soborniceşti. Schimbarea calendarului implică reorientarea conştiinţei colective, ruperea
de cultura tradiţională. Nu în zadar multe evenimente dramatice din viaţa popoarelor au fost însoţite de
realizarea reformelor calendaristice.
În 1793 Franţa a fost declarată republică. A biruit revoluţia. Guvernul revoluţionar a creat o
religie a raţiunii umane cu obiceiuri de carnaval şi circ în care se ridiculiza şi se parodia creştinismul.
S-a format o comisie pentru elaborarea unui proiect al noului calendar. În fruntea ei era revoluţionarul
şi astronomul Romm, care mai târziu s-a sinucis.
În calendarul revoluţionar săptămâna de şapte zile a fost înlocuită cu una de zece zile. Era
noastră nu începea cu Naşterea lui Hristos, ci cu proclamarea Republicii Franceze.
În 1871 Comuna din Paris a revenit la calendarul lui Romm, care a existat împreună cu comuna
ceva mai mult de doi ani.
4
În 1921 în Turcia a biruit revoluţia. Patriarhii au fost nevoiţi să ia parte la activitatea statelor
nou-create. În Biserică şi-a luat avânt mişcarea, care, de obicei, e numită inovatoare (Biserica înnoită).
Biserica Ortodoxă a păstrat unitatea în lupta cu erezia calendaristică până în anul 1923.
Încălcarea unirii bisericilor Ortodoxe şi răzmeriţa a produs-o patriarhul Meletie al IV-lea Metaxakis,
introducând stilul nou şi inovaţiile necanonice, propunând de exemplu, permisiunea celei de-a doua
căsătorii a clericilor, căsătoririi episcopilor, scurtarea posturilor şi a slujbelor Dumnezeieşti. Decizia
de trecere la stilul nou a fost adoptată la şedinţa din Constantinopol, convocată în anul 1923 de
patriarhul Meletie al IV-lea. La şedinţă n-au fost prezente Bisericile Rusă, Bulgară, Sârbă şi cea din
Ierusalim. În calitate de calendar nou a fost propus aşa-numitul calendar „nou-iulian”, propus de
astronomul iugoslav M. Milankovici. În el ca şi în cel gregorian este încălcată periodicitatea
alternanţei anilor simpli cu cei bisecţi, iar până în anul 2800 aceste calendare coincid întru totul.
Calendarul nou-iulian poate fi privit ca o variantă a celui gregorian. Bisericile care au adoptat
calendarul nou-iulian, au păstrat pascalia Alexandrină, întemeiată pe calendarul iulian. Iar sărbătorile
fixe au început să fie sărbătorite conform calendarului gregorian.
Patriarhul Meletie a ocupat prestolul Atenei în anii 1918-1920, al Constantinopolului în anii
1921-1923, şi, apoi, al Alexandriei în anii 1926-1935, unde a introdus stilul nou. El se pregătea să
ocupe şi prestolul din Ierusalim, dar în curând a murit şi Patriarhia din Ierusalim nu a trecut la stilul
nou. Calendarul nou-iulian, artificial îmbinat cu pascalia Alexandrină introduce discordanţe în
consecutivitatea dumnezeieştilor slujbe, implică încălcări ale hotărârilor Bisericii cu privire la
sărbători şi posturi. Astfel, în unii ani (când Paştele cade târziu) postul Sfinţilor Apostoli se reduce
considerabil, sau chiar dispare cu totul, uneori el cade în zilele în care postul este interzis de practica
slujbelor dumnezeieşti. S-au schimbat cu totul zilele pomenirii sfinţilor şi respectiv Zilele Îngerului
Păzitor ale creştinilor ortodocşi. În viaţa de toate zilele aceasta înseamnă neorânduială şi dezbinare în
poporul bisericesc. Introducerea calendarului nou a trezit o mare neînţelegere şi dezbinare în ţările
ortodoxe, a împărţit creştinii în „cei cu stilul vechi” şi „cei cu stilul nou”.
Biserica Ortodoxă Rusă a păstrat calendarul vechi. Tentativa din anul 1923 de a trece Biserica pe
stil bisericesc nou a suferit eşec. Domnul Însuşi prin semnul Său – pogorârea Focului Sfânt pe
Mormântul Domnului din Biserica Învierii din Ierusalim – confirmă adevărul Ortodoxiei care a păstrat
neschimbat calendarul bisericesc iulian şi Pascalia Alexandrină. Această minune se săvârşeşte în
fiecare an, pe parcursul deja a multe secole, în văzul mulţimii de pelerini. Harul în chip de foc pogoară
exact înaintea Paştelui ortodox şi anume peste ierarhii ortodocşi. Până în prezent una dintre coloanele
bisericii păstrează urmele din anul când reprezentanţi ai Bisericii Armene n-au permis intrarea
ortodocşilor şi au acaparat catedrala cu scopul de a primi Focul Sfânt. Însă zadarnică le-a fost
aşteptarea. Focul Dumnezeiesc a spintecat coloana din preajma patriarhului ortodox şi a aprins
lumânările tuturor ortodocşilor care se aflau lângă biserică. De atunci nimeni nu mai pretinde la
întâietatea primirii Focului Haric. Mulţi savanţi serioşi înaintează propunerea revenirii la calendarul
iulian. Această opţiune e dictată de imperfecţiunea calendarului gregorian. Aici e cazul să amintim
cuvintele profesorului rus V. V. Bolotov, rostite în anul 1899: „Cred că misiunea culturală a Rusiei
este de a mai păstra câteva veacuri calendarul iulian, astfel înlesnind revenirea popoarelor occidentale
la vechiul calendar nealterat”.
5
Dezbateri şi decizii ale consfătuirii conducătorilor şi
reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe autocefale cu prilejul sărbătoririi
aniversării a 500 ani a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ruse
Moscova, 8-18 iulie, 1948
Raport stenografic
Docentul A. I. Gheorghievski: Sanctităţile Voastre, Preafericirile Voastre, Înaltpreasfinţiile
Voastre şi toată Înalta Adunare!
Problema reformei calendarului bisericesc, în esenţa sa, este mare şi dificilă. Complexitatea ei se
aprofundează încă şi prin faptul că orice schimbări ale calendarului bisericesc, după cum cunoaştem
din experienţă, pot provoca tulburări în conştiinţa poporului credincios.
Sunt vii amintirile despre absenţa credincioşilor în bisericile unde slujba se săvârşea pe stil nou.
Aşadar, în ce constă valoarea şi prin ce ne este scump calendarul vechi bisericesc? Vom încerca să
răspundem după puteri la întrebarea despre calendarul bisericesc în referatul pe care vi-l prezentăm.
Sfântul Întocmai cu Apostolii Constantin în anul 325 le scria din Niceea episcopilor care nu au
participat la I-ul Sinod Ecumenic:
„Aici s-a discutat şi despre ziua Sfântului Paşte şi, conform opiniei generale, este cel mai bine
să-l sărbătorim toţi şi peste tot în aceeaşi zi… pentru că ce poate fi mai frumos şi mai cuviincios pentru
noi dacă nu să sărbătorim negreşit după tipic şi în modul cunoscut ziua aceea măreaţă în care noi am
primit nădejdea învierii… Aici adăugăm şi aceea că în acest lucru atât de important şi când se
săvârşesc atât de solemn Slujbele Bisericeşti este necuviincios de a arăta neînţelegere… Mântuitorul
ne-a lăsat o zi a mântuirii noastre… Fie ca înţelepciunea sfinţiei voastre să cugete cât este lipsit de
laudă şi bună cuviinţă ca în unele şi aceleaşi zile unii să postească, iar alţii să facă ospăţuri şi să se
bucure de odihnă, iar aceştia să ţină posturile rânduite”… „De aceea s-a hotărât cu acordul tuturor ca
sfinţita sărbătoare a Paştelui să se prăznuiască în aceeaşi zi”1.
Această poruncă – de a sărbători Sf. Paşte în aceeaşi zi – Biserica Ortodoxă Universală o
îndeplineşte cu sfinţenie pe parcursul a multe veacuri, preaslăvindu-L pe Mântuitorul Înviat cu
bucurie, cu o gură şi cu o inimă.
Însă în ultimele decenii, ca urmare a realizării de către unele biserici autocefale a unor reforme
ale calendarului, această poruncă sobornicească a fost încălcată. Astfel, vedem că unele autocefalii
ortodoxe se conduc în viaţa bisericească de sistemul vechi, sfinţit de veacuri, al calendarului iulian2,
altele calculează sărbătorile fixe după calendarul iulian îndreptat3, iar o parte – sărbătoresc Sf. Paşte şi
sărbătorile fixe după noul calendar gregorian4 .
Situaţia creată în viaţa Bisericii Ortodoxe ne îndeamnă cu stăruinţă, în scopurile unităţii
creştineşti, să revedem problema calendarului bisericesc în lumina indicaţiilor biblice, soborniceşti şi a
altor hotărâri soborniceşti de care dispune Sf. Biserică pentru precizarea timpului sărbătoririi Sf. Paşte.
Fiindcă întrebarea despre stilul calendaristic are nu numai semnificaţie tehnică (ca mod de calculare a
timpului), ci capătă în viaţa Bisericii şi sens religios, mai ales în legătură cu determinarea timpului
sărbătoririi zilei Sf. Paşte ca expresie a unităţii creştineşti în gândire, credinţă şi dragoste.
__________
1 Teodorit, Istoria Bisericii, Cartea I-a, cap VII şi X.
2 Biserica din Ierusalim şi Bisericile: Bulgară, Sârbă şi Rusă.
3 Bisericile din Constantinopol, Antiohia, Alexandria şi Biserica Română.
4 Bisericile din Polonia şi Finlanda.
În puţinele hotărâri cu privire la timpul sărbătoririi Sf. Paşti, Biserica Creştină a arătat unele
indicii de bază pentru înţelegerea acestei întrebări în temeiul legii Testamentului Vechi, deoarece
sărbătoarea Paştilor a fost instituită încă în Biserica Veche de Însuşi Domnul Dumnezeu.
Legea lui Moise defineşte exact timpul sărbătoririi Paştelui din Testamentul Vechi, care în
creştinism a fost înlocuit de Paştele Testamentului Nou.
6
„Să păzeşti luna Aviv şi să prăznuieşti Paştile Domnului Dumnezeului tău, pentru că în luna
Aviv te-a scos Domnul Dumnezeul tău din Egipt noaptea… Luna aceasta să vă fie vouă începutul
lunilor, să vă fie întâia între lunile anului. În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, către seară sunt
Paştile Domnului…şi în a cincisprezecea zi a aceleiaşi luni sărbătoarea azimelor Domnului. În ziua a
zecea a lunii acesteia să-şi ia fiecare din capii de familie un miel; câte un miel de familie să luaţi
fiecare… Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă, să-l ţineţi până în ziua a
paisprezecea a lunii acesteia şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l junghie către seară…, să
mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă şi cu ierburi amare…
Acesta e Paştele Domnului… Ziua aceea să fie spre pomenire şi să prăznuiţi într-însa Sărbătoarea
Domnului, din neam în neam; ca aşezare veşnică s-o prăznuiţi”. (Deut. 16, 1-6; Ieş. 12, 2; 5-6, 8-11,
14; 13, 2-4; Levit. 23, 5-6, 10-11; Num. 3, 1-3, 10-11, 28, 16-17).
Din mărturiile aduse reiese că Paştele, conform Vechiului Testament, trebuie să se săvârşească în
noaptea de 14 spre 15 Aviv, în orice zi a săptămânii s-ar întâmpla după cronologia veche evreiască.
La baza calendarului vechi evreiesc de până la anul 46 î. Hr. este pus anul alcătuit din 12 luni
calendaristice, durata fiecărei dintre luni fiind de 29,5 zile şi nopţi, ceea ce reprezintă în an 354 de zile
(29,5×12). Dacă într-un an solar (durata lui medie este de 365,25) 1 Nisan ar fi căzut pe 14 martie,
atunci în anul următor el s-ar fi întâmplat cu 11 zile mai devreme (365,25–354), iar în al treilea an cu
22 de zile mai devreme de 14 martie (al nostru) ş.a.m.d. Aşadar, Avivul Calendarului vechi-evreiesc,
necorespunzând uneia şi aceleiaşi date fixe a uneia dintre lunile noastre, indică doar că ziua Paştelui
Testamentului Vechi trebuie sărbătorită nu mai devreme şi nu mai târziu de împlinirea lunii pline sau
de pe data de 14 spre 15 a primei luni lunare. Luna Aviv sau Nisan la evreii vechi se considera
perioada primei rotaţii a lunii din an. În afară de aceasta luna Aviv nu este o mărime concretă care are
o durată fixă în an, cum ar fi de exemplu, martie al nostru. Luna Aviv între lunile lunare ale anului,
conform Bibliei, este „luna spicelor” (Ieş. 13, 4) şi, la Paşti, fiecare evreu era dator să-i aducă
Domnului „cel dintâi snop al secerişului vostru” (Levit. 23, 10). Adică lunii Aviv îi corespundea
perioada în timpul căreia în Palestina avea loc coacerea celui mai timpuriu grâu, ceea ce, conform
observaţiilor, avea loc în timpul echinocţiului de primăvară. Aceste motive au şi dat naştere afirmaţiei
cum că vechii iudei şi mai târziu rabinii învăţaţi (Aristovul din cei 70, Filon, Muzii ş.a.) învăţau că
„jertfa trecerii (Paştele) toţi trebuie s-o săvârşească după echinocţiul de primăvară în jumătatea primei
luni”1. Totuşi această afirmaţie nu are temeiuri solide, fiindcă aşa cuvinte ca „echinocţiu” şi
„primăvară” în Vechiul Testament nu existau. Palestina este situată geografic în zona în care anul are
doar două anotimpuri – iarna şi vara şi de aceea în limba ebraică veche nu există cuvinte care ar
semnifica „primăvara”, dar Biblia, neschimbat, indică timpul sărbătoririi Paştelui cu cuvintele „în luna
Aviv”.
Din cele spuse reiese că, în primul rând, Paştele Testamentului Vechi nu se prăznuieşte până la
echinocţiu, fiindcă în Palestina orzul nou nu se coace până la echinocţiu, de aceea poate fi sărbătorit
doar după echinocţiu; dar există date care ar confirma că Paştele trebuie sărbătorit imediat după
echinocţiu2. În al doilea rând, echinocţiul de primăvară, respectiv, se ia pentru Pascalie ca un termin –
hotarul de stabilire a lunii Aviv (Nisan), ca o mărime derivată, secundară.
Practica creştină a sărbătoririi Sf. Paşti, luând naştere în temeiul rânduielilor Vechiului
Testament, s-a dezvoltat în legătură cu evenimentele sfinte ale Noului Testament şi cu hotărârile
soborniceşti.
Primii creştini, cinstind cu sfinţenie ziua Paştelui, care se sărbătorea de iudei anual de pe data de
14 până pe 21 Nisan, în orice zile ale săptămânii ar fi căzut aceste date, legau de Paşti noile amintiri
sfinte din viaţa lui Hristos Mântuitorul – suferinţele Lui, moartea, şi Învierea, cu atât mai mult cu cât
de la sine dispăreau momentele specifice obiceiului evreiesc.
Cu trecerea timpului, sărbătorirea Paştelui pe 14 Nisan a fost considerată de mulţi creştini
nepotrivită cu esenţa (temeiul) Paşteleui Creştinesc care trebuie prăznuit într-o duminică ce
corespunde uneia dintre cele şapte zile ale primei luni de primăvară – Aviv (Nisan) – când evreii
mâncau doar azime. Deoarece printre creştini erau nu puţini adepţi al datinii Vechiului Testament, s-au
format două moduri de sărbătorire a Paştelui şi s-au iscat discuţii cu privire la timpul prăznuirii
Paştelui.
7
Creştinii Bisericilor din Asia Mică (cu centrul în or. Efes), urmând legea lui Moise (Ieş. 13, 1-8)
prăznuiau Paştele împreună cu iudeii pe 14 Nisan (care se întâmpla în fiecare an în diferite zile ale
săptămânii) ca zi de post, amintindu-şi suferinţele şi moartea Mântuitorului Hristos.
Iar alte Biserici locale (a Alexandriei, a Ierusalimului, a Antiohiei, a Cezareii şi a Romei),
sărbătoreau Paştele în prima duminică ce urmează după 14 Nisan, având în vedere: răstignirea
Domnului – vineri, 14 Nisan, sâmbătă, aflarea în mormânt – 15 Nisan şi evenimentul Învierii lui
Hristos care s-a înfăptuit dis-de-dimineaţă în prima zi a săptămânii pe 16 Nisan. Zilele închinate
amintirii suferinţelor şi morţii Mântuitorului Hristos erau trăite cu durere şi mâhnire, iar ziua Învierii
Lui se sărbătorea cu lumină şi bucurie.
Pe atunci, pentru sărbătorirea concomitentă a Sf. Paşti în temeiul tradiţiei Apostoleşti, aveau loc
nenumărate discuţii, care au devenit deosebit de acute la sfârşitul sec. II, în perioada episcopului
Romei, Victor. Considerând obligatorie sărbătorirea Paştelui duminică după luna plină a lunii Nisan,
episcopul Victor insista asupra întreruperii relaţiilor cu Bisericile din Asia Mică din cauza ataşamentul
lor faţă de obiceiul local (datina Testamentului Vechi), apărat cu ardoare de episcopul Efesului
Policarp. Îndemnul păstoresc al preasfinţitului Irineu al Lionului a zădărnicit dezbinarea dintre Biserici
şi doar un grup mic al adepţilor acestei datini asiatice, încălcând unitatea credinţei, s-a rupt de la
Biserică şi a format o mică sectă a aşa-zişilor patruzecimişti. Iar toţi creştinii ce aparţineau Bisericii
Cafolice au sărbătorit Paştele în anul 325 deja duminică, cu toate că nu întotdeauna în aceeaşi
duminică. La început, probabil, alegeau duminica care corespundea cu paştele evreiesc sau următoarea
duminică şi sărbătoreau Paştele pe 15-21 sau aşa cum se făcea la Roma – pe 16-22 a lunii Nisan. Însă
cu trecerea timpului din ce în ce mai hotărât se rupea relaţia cu iudaismul şi la începutul secolului II
erau deja formulate primele variante ale Pascaliei creştine1.
__________
1 Diuşen, Istoria bisericii vechi, V. I, M., 1912, pag. 193.
„Disputele pascale”, care au continuat în sec. III şi la începutul sec. IV, s-au reflectat în
hotărârile Primului Sinod Ecumenic, care potrivit istoricului Sozomen, a fost convocat în anul 325 atât
pentru rezolvarea disputei liturgice (pascale), cât şi din cauza ereziei ariene2.
Sinodul din Niceea a înaintat următoarea adresare a Sf. Părinţi ai Sinodului către Bisericile lui
Dumnezeu din Alexandria, Egipt ş.a. cu privire la timpul sărbătoririi Sf. Paşte3: „Vă anunţăm vestea
bună despre acordul privitor la sărbătorirea Sfinţitului Paşte. Cu rugăciunile voastre acest lucru a fost
hotărât astfel încât fraţii noştri de la răsărit, care înainte sărbătoreau Paştele împreună cu iudeii, de
acum înainte îl vor sărbători împreună cu romanii, cu noi şi împreună cu toţi care din vechime îl
săvârşesc după datina noastră”. Mai detaliat despre Paşte vorbeşte Sf. întocmai cu apostolii Constantin
în adresarea sa către Bisericile răsăritene prezentată mai sus. Din ea reiese că Sinodul Ecumenic s-a
pronunţat hotărât împotriva obiceiului „răsăritenilor” de a sărbători Paştele împreună cu iudeii, câte o
dată, chiar şi de „două ori în an, adică înainte de echinocţiul de primăvară, şi a obligat sărbătorirea
Preasfintei sărbători a Paştelui în aceeaşi zi”4.
Decizia Sinodului de la Niceea este confirmată clar de către primul canon al Sinodului Local din
Antiohia, care cere excomunicarea din Biserică a creştinilor care încalcă această hotărâre
sobornicească
5: „Toţi cei ce îndrăznesc să desfiinţeze hotărârea marelui şi Sfântului Sinod întrunit la
Niceea… , în privinţa sfintei sărbători a mântuitoarelor Paşti să fie excomunicaţi şi lepădaţi din
Biserică, dacă vor stărui a se împotrivi din poftă de ceartă împotriva celor bine hotărâte.
2 Sozomen, Istoria Bisericii, I, 18
3 Faptele Soboarelor Ecumenice, Cazan, 1859, p. 189.
4Vezi: Faptele Soboarelor Ecumenice, pag. 180-184, 190. Socrate, Adresarea lui Constantin, Istoria Bisericii. Cartea
I, 1850, pag. 54-58. Can. 62 şi 84 al Sinodului din Cartagina.
5Vezi: Nicodim, Tâlcuirea cărţii canoanelor, V. 11, pag. 50 şi 57 şi M. Vlastari, Sintagmî, pag 386.
8
Şi acestea să fie zise pentru laici. Iar dacă vreunul dintre proestoşii Bisericii, episcop ori
prezbiter ori diacon va îndrăzni după această hotărâre să se osebească spre zăpăcirea popoarelor şi spre
tulburarea bisericilor şi să serbeze Paştile cu evreii; Sfântul Sinod a judecat ca acela să fie străin de
Biserică de acum înainte ca unul ce şi-a îngrămădit păcate nu numai sieşi, ci s-a făcut multora pricină
de stricăciune şi de zăpăcire şi nu numai pe aceştia îi cateriseşte din slujbă, ci şi pe cei ce vor îndrăzni
să se împărtăşească cu aceştia după caterisire. Iar cei caterisiţi să se lipsească şi de cinstea exterioară,
de care i-a făcut părtaş Sf. canon şi preoţia lui Dumnezeu”1.
Despre nepotrivirea sărbătoririi Sf. Paşti împreună cu iudeii se vorbeşte şi în canonul al VII-lea
Apostolesc: „Dacă vreun episcop sau prezbiter sau diacon va sărbători Sfânta Zi a Paştilor cu iudeii
înaintea echinocţiul de primăvară, să se caterisească (să fie exclus din cinul preoţesc)”2.
Aşadar, din canonul al VII-lea Apostolesc, din hotărârea I-lui Sinod Ecumenic şi din I canon al
Sinodului Local din Antiohia cu privire la timpul sărbătoririi Sf. Paşte aflăm că această prăznuire
trebuie săvârşită peste tot odată, în zi de duminică, însă nu mai devreme de paştele iudaic şi nu
împreună cu el; totodată aceste hotărâri nu indică nici sistemul calendaristic, nici lunile, nici datele, cu
alte cuvinte, aceste decrete nu conţin metoda tehnică exactă pentru determinarea timpului prăznuirii
Paştelui.
Pe baza acestui motiv se poate susţine că Părinţii Bisericii, alcătuitorii acestor decrete, aveau în
vedere să explice prin hotărârile sale legalizările detaliate ce existau mai înainte şi se întemeiau pe
autoritatea de netăgăduit a sfintei Biblii3, de care se ghidau contemporanii-pascalişti.
__________
1 Cartea canoanelor, Primul canon al Sinodului din Antiohia, 1893, pag. 151.
2 Cartea canoanelor, Canonul al VII-lea al Sf. Apostoli, 1893, pag. 12.
3 Vezi mai sus.
Pascalia Alexandrină, alcătuită în sec. IV (între anii 284 şi 322) pe baza stilului iulian a fost
adoptată de Biserica Universală, ca una care deplin întrunea în sine pravilele biblice şi bisericeşti cu
privirea la sărbătorirea Sf. Paşte. Luna lunară, a cărei lună plină are loc după 21 martie, Pascalia
Alexandrină o consideră Nisan; 21 martie e considerat drept hotarul neschimbat al pascaliei –
„tecufan-nisan” – perioada nisan, momentul în care începe anul nou pascal, sfertul primăvăratic, însă
nicidecum momentul echinocţiului astronomic1. Deoarece în Egipt, unde pentru prima dată a fost dată
de Domnul legea despre Paşte, coacerea grânelor avea loc nu mai devreme de 21 martie. Această
circumstanţă i-a şi făcut pe pascalişti ca pentru determinarea lunii pline a primei luni Aviv să
considere 21 martie hotar fix.
Pe lângă acestea, astronomii alexandrini au început să considere data de 21 martie hotarul pentru
Paşte ce trece prin Marele Indiction, ştiind foarte bine, că momentul echinocţiului este mobil, şi că în
perioada indictionului pascal (pe parcursul a 532 de ani) echinocţiul nu poate rămâne în acelaşi loc.
Relaţia Paştelui cu mişcarea lunii pune exactitatea Pascaliei într-o oarecare legătură cu datele
astronomice, însă practica Bisericii, cu scopul simplificării determinării zilei Paştelui, a găsit de
cuviinţă să se adreseze vechiului crug lunar de 19 ani, pe parcurgerea căruia se instituie o concordanţă
deplină a datelor lunilor anului iulian cu datele lunilor anului lunar şi ziua prăznuirii Sf. Paşte din an în
an se săvârşeşte într-o ordine anumită de la 22 martie până la 25 aprilie inclusiv (hotarul pascal),
conform hotărârilor adoptate de Biserică. Însă Pascalia nu are o deosebită necesitate de datele
astronomice încă şi pentru faptul că Paştele Creştin se sărbătoreşte în mod obligatoriu duminică şi de
aceea Paştele deseori poate fi deplasat de la momentul lunii pline cu câteva zile şi nopţi.
__________
1 La determinarea zilei în care corelaţia dintre anul astronomic lunar cu cel iulian la începutul secolului IV trebuia să
fie adevăratul echinocţiu de primăvară, s-a constatat că în 325, el a căzut pe data de 22 martie. Pe parcursul a 46 de ani
înainte de Hr. echinocţiul în corespundere cu adevăratul echinocţiu astronomic cădea pe 24 martie. Prin urmare, peste
128,5 ani, mai târziu din anul 83 d. Hr. echinocţiul cădea deja nu pe 24 martie, ci pe 23 martie, încă peste 128,5 ani, din a.
9
212 – pe 22 martie şi corespundea cu această dată până în anul 340 şi doar din 340 ea a început să cadă pe 21 martie
ş.a.m.d.
Potrivit afirmaţiei temeinice a profesorului V. V. Bolotov, din astronomia propriu-zisă,
pascaliştii nu pot lua indicaţii preţioase şi nu trebuie să-i neliniştească faptul că în prezent adevăratul
moment al echinocţiului se află departe de primul hotar al Paştelui pe crugul alexandrin şi că
reproşurile din partea ştiinţei cu privire la înapoierea Pascaliei Ortodoxe (din această parte) sunt rodul
ignoranţei, deoarece indicaţiile adevărate cu privire la timpul biblic al sărbătoririi Paştelui le poate
oferi doar meteorologia, însă doar în cazul în care ea va atinge un astfel nivel de dezvoltare într-un
timp destul de îndepărtat, pe care doar poţi să ţi-l imaginezi, adică, când meteorologii vor putea
rezolva aşa probleme ca: în anul N orzul de lângă Ierusalim se va coace atunci; în anul N+1 el se va
coace atunci sau atunci, şi prin urmare, conform Bibliei, Paştele trebuie sărbătorit în cutare zi1.
Sfânta Biserică nu interzice perfecţionarea calendarelor şi calculelor pascale şi corelaţia lor cât
mai exactă cu datele astronomiei şi meteorologiei şi, respectiv, în concordanţă cu Biblia şi hotărârile
bisericeşti.
Alcătuirea calendarului nou în schimbul inexactităţilor astronomice ale calendarului iulian şi
gregorian pentru utilizare universală şi care ar satisface toate cerinţele ştiinţifice şi practice – este o
lucrare a viitorului deosebit de dificilă
2, care în esenţă se complică încă şi pentru faptul că la instituirea
anului şi lunii calendaristice este inevitabilă abaterea de la datele astronomice exacte, fiindcă nici anul
tropical (perioada rotirii pământului în jurul soarelui), nici luna sinodică (perioada alternării fazelor
lunare) nu conţin în sine numărul deplin al zilelor şi nopţilor.
__________
1Revista şedinţelor Comisiei obştii Astronomice. 1889, pag. 46-47.
2 Vezi: Dările de seamă a congresului astronomilor din Roma din anul 1922 şi proiectele Comitetului pentru reforma
calendaristică de pe lângă Liga Naţiunilor.
Aşadar, şi noul sistem cronologic peste un timp oarecare, mai scurt sau mai lung, va devia
considerabil de la cel astronomic, aşa cum de exemplu, anul gregorian se abate de la cel astronomic
aproximativ cu 1,5 minute. Iată de ce, conform afirmării părint.-profesor Lebedev, „noul” stil
gregorian a îmbătrânit: perioada de 400 de ani nu este corectă, cea de 500 de ani ar fi mai bună, iar cea
mai exactă ar fi cea de 128 de ani3.
3 Părint.-profesor D. A. Lebedev, Calendarul şi Pascalia, M., 1924, pag. 124.
Consfătuirea Bisericilor Ortodoxe ce a avut loc în anul 1923, în Constantinopol a aprobat
proiectul calendarului vechi iulian îndreptat, adoptând sistemul cronologic al perioadei de 900 de ani
şi al anului mediu cu 2 secunde (aproximativ) mai lung decât cel actual. În ceea ce priveşte Pascalia, a
fost anulată calcularea ei după oarecare ciclu, şi Sf. Paşte se cade a prăznui în prima duminică după
prima lună plină, care urmează echinocţiului de primăvară, care se determină astronomic pentru
meridianul Ierusalimului. Conform acestui principiu al Sf. Paşte, de exemplu, în anul 1924 se stabilea
pe 1-23 martie, cu patru săptămâni mai devreme de cel Alexandrin (14-17 aprilie). Aplicarea Pascaliei
după acest calendar îndreptat s-a dovedit a fi până în prezent irealizabilă. Bisericile Autocefale, care au
adoptat acest calendar pentru sărbătorile fixe, Sf. Paşte îl sărbătoresc pe stilul vechi (Pascalia
Alexandrină). Calendarul îndreptat nu a avut o răspândire largă; până în anul 2800 el corespunde cu
„noul” calendar gregorian.
Sistemul calendaristic gregorian, şi cu atât mai mult Pascalia, nu sunt utile pentru calendarul
bisericesc ortodox.
Potrivit calendarului gregorian ziua Sf. Paşte ar fi trebuit sărbătorită împotriva canoanelor
Apostoleşti şi Soborniceşti şi a vechii practici bisericeşti, adică înainte de Paştele iudaic sau în aceiaşi
10
zi cu el. Astfel, doar pe parcursul unui singur veac, 1851-1950, paştele iudaic este precedat de Paştele
creştinilor occidentali1.
__________
1Profesor-preot D. A. Lebedev, Calendarul şi Pascalia, M., 1924. pag. 30.
Cele mai apropiate exemple de coincidenţă cu paştele iudaic (15 Nisan) le-am avut pe 1 aprilie
1823 şi 17 aprilie 1927, şi le vom avea pe 18 aprilie 1964 şi 19 aprilie 1981. Aşadar, conform deciziei
Sinodului Local din Constantinopol din anul 1583, calendarul gregorian rămâne a fi necanonic. Cu atât
mai mult că Patriarhul Universal Ieremia al II-lea considera calendarul gregorian drept un mijloc de
cucerire papistă a Bisericilor autocefale greceşti şi categoric condamna acest calendar ca fiind o
lucrare a papismului – forţei, ostile Ortodoxiei Răsăritene.
Un mare neajuns tehnic al stilului gregorian îl constituie complexitatea lui inutilă, care impune
realizarea calculelor după calendarul iulian şi apoi transformarea datelor iuliene în cele gregoriene.
Datorită calendarului iulian lesne este reconstituirea diverselor evenimente istorice, fenomenelor
astronomice din trecut, înregistrate în cronici sau monumente antice, ceea ce este imposibil de realizat
pe baza calendarului gregorian. Absenţa celor zece zile din anul 1582 (anul introducerii stilului nou),
care conţine doar 355 de zile, încurcă toate calculele matematice şi creează în acest sens mari
inconvenienţe, iar anularea a trei ani bisecţi în patru veacuri, deşi apropie anul cetăţenesc de cel
astronomic, în acelaşi timp exclude posibilitatea diverselor calcule. Pe lângă aceasta, la numărul
neajunsurilor pur tehnice se mai adaugă şi complexitatea alternărilor, în Pascalia Gregoriană, a
egalărilor lunare şi solare2.
__________
1 D. F. Golubinski, Problema egalării anului civil cu cel astronomic, M., 1899, pag. 57.
2 Pentru corectarea inexactităţilor Pascaliei referitor la lună în cele 14 luni, fiecare 300 de ani, iar a 8-a oară în 400
de ani, în total de 8 ori în 2500 de ani după calendarul iulian se trec cu o zi în urmă, utilizând egalarea lunară (în 1800,
2100, 2400 ş.a.m.d.). Iar când în sutele de ani ziua bisectă iuliană este aruncată celei gregoriene, luna a 14-a, invers, se
mişcă cu o zi înainte – are loc „egalarea solară”; iar când egalările solare şi lunare se folosesc concomitent, atunci lunile a
14-a rămân pe aceleaşi date.
Calcularea timpului pe stilul nou nimiceşte ordinea veche a sărbătorilor noastre şi necesită
schimbări ale tipicului bisericesc.
Din lipsă de timp aducem doar un singur exemplu, drept mărturie elocventă servind anul 1983.
Perioada de dulce a Crăciunului conţine 9 săptămâni şi trei zile; începutul Triodului (conform
tabelelor pascale Alexandrine) – 14 februarie; lăsatul de brânză – 7 martie; Bunavestire – în joia
săptămânii a treia; Paştele – 25 aprilie; Cincizecimea – 13 iunie, lăsatul de carne al postului Sf.
Apostoli – 20 iunie, iar postul propriu-zis durează o săptămână şi o zi.
Deplasând toate acestea cu 13 zile. Perioada de dulce a Crăciunului durează 11 săptămâni şi 2
zile; începutului Triodului – 27 februarie; lăsatul secului de brânză – 20 martie; Bunavestire – vineri,
prima săptămână;
Paştele – 8 mai; Cincizecimea – 26 iunie, iar pentru postul Sfinţilor Apostoli nu mai rămâne
timp, pentru că el vine doar după duminica Tuturor Sfinţilor.
Spre deosebire de stilul gregorian şi calendarul iulian îndreptat calendarul vechi iulian este foarte
simplu; pentru astronomie, istorie şi Pascalie, el prezintă o uriaşă valoare ştiinţifică.
Simplitatea, vitalitatea şi practicismul calendarului iulian se explică prin faptul că aici zilele se
întorc la aceleaşi date peste 28 de ani, lunile noi şi lunile pline – peste 19 ani, Pascalia se repetă peste
fiecare 532 de ani.
Perioada din 532 de ani constituie Marele Indiction, în care eclipsele de soare şi de lună, fazele
lunii, zilele – revin la aceleaşi date; unica greşeală – anul iulian este mai mare decât anul astronomic
cu 11,25 minute.
Din anul 1941 urmează al 15 indiction, respectiv, Paştele în anul 1941 a fost pe aceiaşi dată ca şi
în anul 1409 (în urmă cu 532 de ani), iar în anul 1949 va fi atunci când a fost în 1417 ş.a.m.d.
11
Profesorul V. V: Bolotov aprecia foarte înalt simplitatea şi valoarea ştiinţifică a sistemului
cronologic iulian şi considera nedorită anularea lui: „Ca şi mai înainte, – scria el, – sunt un adept
învederat al calendarului iulian. Extraordinara lui simplitate constituie prioritatea lui ştiinţifică faţă de
orice corectări calendaristice. Consider că misiunea culturală a Rusiei în această problemă constă în
aceea ca încă câteva veacuri să menţină calendarul iulian şi prin aceasta să înlesnească revenirea
popoarelor occidentale de la reforma gregoriană absolut inutilă la stilul vechi nealterat”1.
Biserica noastră Ortodoxă Rusă pentru viaţa sa internă este satisfăcută deplin de sistemul iulian,
şi adoptând calendarul gregorian pentru viaţa cetăţenească cotidiană, în prezent, nu vede necesitatea
reformei lui.
În încheiere să amintim cuvintele pururea pomenitului Mitropolit Antonie (Vadkovski):
„Utilizarea calendarului iulian în toate cazurile practicii bisericeşti constituie o ancoră de nădejde, care
nu le permite ortodocşilor să fie înghiţiţi definitiv de lumea neortodoxă, el este ca un steag care îi
uneşte împreună pe toţi fiii ortodoxiei. Permisiunea dată unor fii duhovniceşti de a se despărţi în
practica bisericească de noi şi de a merge în acord cu eterodocşii, cu tot folosul aparent şi fără
deosebirea dogmelor, poate avea în viitor urmări nedorite şi chiar vătămătoare pentru buna întocmire a
întregii Biserici Universale şi poate servi drept armă în mâinile duşmanilor ei, care, chipurile sub
pretextul intereselor popoarelor ortodoxe din vremuri străvechi luptă împotriva unităţii universale”.
Din cele spuse reiese următoarele concluzii:
1. Sărbătoarea luminată a Sfântului Paşte toată lumea ortodoxă trebuie să o săvârşească în
una şi aceiaşi duminică numai pe stilul vechi, conform Pascaliei Alexandrine.
2. În cazul când se va elabora o nouă metodă a sistemului cronologic, care ar satisface toate
cerinţele ştiinţifice, bisericeşti şi practice, el poate fi introdus în practica bisericească numai în urma
hotărârii soborniceşti a întregii Biserici Ortodoxe.
3. În prezent a se considera admisibilă, respectarea unuia dintre obiceiurile Bisericii date,
pentru fiecare Biserică autocefală de a urma calculul calendaristic al sărbătorilor fixe pe baza
sistemului cronologic care există în această biserică pentru unire şi dragoste, cum ne este poruncit
nouă de canoanele Sfintei Biserici.
Conferenţiarul universitar A. I. Gheorghievski: Problema calendarului capătă valoare în viaţa
bisericească în primul rând în legătură cu determinarea timpului sărbătoririi Sfântului Paşte, ca
expresie a unirii şi dragostei creştineşti.
Sistemul nostru cronologic în ceea ce priveşte calendarul are o importanţă practică condiţionată.
Stilurile vechi şi nou din punct de vedere astronomic nu sunt exacte. Fără îndoială că acum de la
Naşterea lui Hristos trebuie să meargă nu anul 1948, ci 1952-1953. Începutul erei noastre se consideră
anul 754 de la fondarea Romei. Această dată, stabilită arbitrar de către Dionisie cel Mic, care a murit
în secolul VI, a fost recunoscută de toţi. Dacă ar fi să o considerăm adevărată, ar ieşi că Irod a murit cu
patru ani înainte de Naşterea lui Hristos, cu toate că nu există nici o îndoială că el a murit după
Naşterea lui Hristos.
La fel Pascaliile noastre reiese din cifre, care sunt comode practic, nu pot pretinde la exactitatea
absolută, însă noi trebuie să ne conducem de ele şi să luăm în consideraţie indicaţiile lor.
Acestea sunt motivele care stau la baza referatului meu. Pentru determinarea timpului Paştelui
este deosebit de importantă hotărârea I-ui Sinod Ecumenic din anul 325, care spune, că în temeiul
acordului general s-a hotărât săvârşirea sărbătoririi Paştelui în una şi aceiaşi zi de duminică. Însă în
vremurile noastre, în ultimele decenii , acest canon a fost încălcat de unele Biserici Ortodoxe
Autocefale care au trecut la calendarul nou. Noi ştim că Bisericile din Ierusalim, Bulgaria, Serbia
precum şi Biserica noastră Ortodoxă Rusă în viaţa bisericească se conduc de vechiul calendar iulian şi
de Pascalia Alexandrină, iar Biserica din Finlanda, parţial cea din Polonia – de stilul nou şi de Pascalia
Gregoriană. Bisericile din Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Grecia, România trăiesc după
calendarul îndreptat. Zilele sărbătorilor fixe corespund la ei cu cele ale Bisericii Romano-catolice,
fiindcă acest calendar iulian îndreptat corespunde cu cel gregorian până în anul 2800, iar sărbătorirea
Sfântului Paşte se cuvine a se săvârşi în prima duminică după prima lună plină de primăvară, urmând
echinocţiului de primăvară, care este determinat astronomic pentru meridianul oraşului Ierusalim.
12
Trecerea unor Biserici la calendarul nou a dus doar la încălcarea hotărârii Sinodului Ecumenic
din Niceea despre sărbătorirea concomitentă a Sfântului Paşte şi nu a dat nimic pozitiv. Consfătuirea
noastră trebuie să elaboreze o decizie care ar garanta respectarea hotărârii soborniceşti despre
prăznuirea Sfântului Paşte.
Concluziile referatului meu sunt următoarele:
Sărbătoarea luminată a Sfântului Paşte toată lumea ortodoxă trebuie să o săvârşească în una şi
aceiaşi zi de duminică, conform Pascaliei Alexandrine. În cazul când va fi elaborată o nouă metodă a
sistemului cronologic care ar satisface toate cerinţele ştiinţifice, bisericeşti şi practice, ea ar putea fi
introdusă pe baza hotărârii soborniceşti a întregii Biserici Ortodoxe. Presupun, că actualmente în
fiecare Biserică autocefală trebuie de lăsat sistemul cronologic existent. De exemplu, în Biserica
Română – calendarul iulian îndreptat.
Mitropolitul Serafim: Pentru completarea celor expuse trebuie să spun că Patriarhia noastră, a
Moscovei încă în anul 1930 le-a permis francezilor ortodocşi, care locuiesc în Europa Occidentală, să
sărbătorească Paştele pe stilul nou. Actualmente în Paris toate sărbătorile se sărbătoresc pe stil nou. În
Paris există două parohii de acestea; ce-i drept, ele nu încalcă regula generală.
Reiese că stilul nou a fost introdus în toate Bisericile Ortodoxe: a Constantinopolului, a Greciei,
a Alexandriei, a Antiohiei, a României, în afară de cele ale Ierusalimului, Bulgariei, Serbiei şi Rusiei.
Protoiereul Naumov: În eparhia Belostok Paştele se sărbătoreşte pe stil vechi, cu excepţia
oraşelor Belostok şi Belisk, unde ortodocşii au cerut să se slujească pe stilul nou. Fiind paroh al
bisericii din Danţig, eu mă străduiam să reţin prăznuirea sărbătorilor pe stilul vechi până în momentul
în care enoriaşii au semnat un protocol pe care l-au înaintat comitetului cu cerinţa de a sluji pe stilul
nou. Ei reieşeau din faptul că în oraşe există multe căsătorii mixte: soţul – catolic, soţia – ortodoxă şi
viceversa. Copiii – băiatul botezat în biserica catolică, iar fata – în biserica ortodoxă. În familii e haos.
Afară de aceasta, oamenii muncesc la fabrici, uzine şi întreprinderi. Dacă ar fi să sărbătorească pe
stilul vechi mulţi s-ar lipsi de posibilitatea venirii la biserică, deoarece în această zi sunt datori să fie la
lucru.
În sate avem un tablou invers. Biserica din Danţig în care eu slujesc a fost cândva biserică
protestantă al raionului Kdatsk din Novii Dvor. Se preconiza ca în Novii Dvor să poposească opt
unităţi de transport cu oameni ortodocşi – uniaţi din Carpaţi. Eu am trimis doi preoţi să slujească pe
stilul nou în ziua Sfântului Nicolai de iarnă. Au sosit doar patru unităţi de transport. Ei erau
nemulţumiţi de faptul că părintele introduce stilul nou. Li s-a creat impresia că părintele îi va trece la
catolicism. Am fost nevoiţi să discutăm cu ei şi să-i convingem că dacă ei îşi vor înainta cerinţele noi
vom sluji pe stilul vechi. Atunci am primit încuviinţare de a sluji pe stilul vechi. Iată care este situaţia
din Polonia.
Mitropolitul Serafim: Mă voi referi la un caz curios din Paris. Catolicii au deschis biserici şi leau
amenajat după sistemul nostru, cu iconostas, pentru a atrage credincioşii. Ei ţineau de noul
calendar. Însă deoarece s-au găsit doar 5-7 doritori de a frecventa biserica lor, de anul trecut ei au
trecut la stilul vechi, desigur, în scopuri propagandistice. Aşa că această problemă poate fi rezolvată la
nivel cotidian.
Protoiereul Naumov: În ţările catolice eşti nevoit să te conformezi cu realităţile de acolo. În
primul rând, copiii ortodocşi sunt printre populaţia catolică, ei au sărbători comune. De Crăciun, pe 25
decembrie, se instalează bradul împodobit foarte frumos. Copiilor li se oferă daruri. Dacă le spui că
aceasta nu este sărbătoarea lor, atunci copiii ortodocşi se vor lipsi de ceea ce au ceilalţi copii.
Arhimandritul Dionisie: În Olanda există o mică misiune, însă în viitor ea poate fi mare deoarece
mulţi olandezi sunt ortodocşi. În faţa noastră a apărut problema stilului. În Amsterdam au introdus
peste tot stilul nou. Pentru olandezul de rând sărbătorirea pe stilul vechi este imposibilă. De ziua
Naşterii lui Hristos întreaga ţară se află într-o dispoziţie de sărbătoare şi toţi ruşii vrând-nevrând o
sărbătoresc pe stil nou. De aceea pentru misiune este absolut imposibilă respectarea stilului vechi
pentru sărbătorile fixe. Paştele îl sărbătorim pe stilul vechi ca toate sărbătorile schimbătoare. Am
primit permisiune de la Preafericitul Patriarh să alegem cum ne este mai convenabil, şi unele sărbători
le sărbătorim pe stilul vechi, iar altele – pe stilul nou.
13
Conferenţiarul universitar A. I. Gheorghievski: Există date cum că în Paris colonia rusă
sărbătoreşte pe stil vechi, iar coloniile române şi greceşti – şi pe stilul vechi, şi pe cel nou.
Arhimndritul Gavriil: La noi, în China, atât Paştele cât şi celelalte sărbători se sărbătoresc pe
stilul vechi. Cu toate că se resimte influenţa străină şi se vorbeşte că nu este comod de a veni la
biserică când toţi sunt ocupaţi, totuşi sărbătorirea Naşterii Domnului şi a altor sărbători se face pe
stilul vechi. În Harbin e mai multă populaţie rusă şi acolo nu pot exista nici un fel de schimbări. În
Japonia în prezent există curentul Bisericii Americane; iar înainte se sărbătorea pe stilul vechi.
Conferenţiarul universitar A. I. Gheorghievski: În Japonia, cum era încă pe vremea răposatului
vlădică Nicolai, Naşterea lui Hristos se sărbătoreşte pe 25 decembrie, adică pe 7 ianuarie dacă să
transpunem pe stilul local.
Arhiepiscopul Filip: După cum ştiţi la noi s-au făcut două tentative de a schimba stilul. Când a
apărut aşa-numita biserică „vie”, poporul rus a urât-o pentru că ea a introdus stilul nou. Peste o
perioadă scurtă „jivoţercovnicii” („biserica vie”) au fost nevoiţi să se întoarcă la stilul vechi. A doua
tentativă de reformă a avut loc pe vremea patriarhului Tihon, în anul 1924 şi pe loc a suferit
înfrângere, deoarece a trezit protestul general.
Prof. preot Petru Vintilescu: Au fost audiate trei referate pe problema calendarului. Trebuie să
ştim concluziile, ca dezbaterile noastre să înceapă cu examinarea rezoluţiei pe baza acestor referate.
Conferenţiarul universitar A. I. Gheorghievski:Vă rog să nu uitaţi considerentele expuse în
referatul meu. Am avut în vedere faptul că creştinii din vechime se îngrijeau de unitatea practicii
sărbătoririi Sfântului Paşte, ce se confirmă în hotărârea Sinodului de la Niceea. În evaluarea sistemelor
calendaristice – gregoriene şi iuliene – din punct de vedere astronomic noi nu avem contradicţii cu
Biserica Română, Bulgară ş.a.
Prof. preot Petru Vintilescu: Dacă ar fi să începem cu cuvântul de încheiere al prof.
Gheorghievski ar reieşi că nu avem ce pune în discuţie. Ultimul argument al rezoluţiei prof.
Gheorghievski sună aşa: „În prezent a se considera admisibilă pentru fiecare Biserică Autocefală
respectarea sărbătorilor fixe pe baza sistemului cronologic existent în aceste biserici”.
Această formulă apare ca una împăciuitoare. În încheiere am fi ajuns cu toţii la această
concluzie. Însă această formulă acceptată de noi, demonstrează că între noi nu există unitate, fiindcă
din ea reiese că unele Biserici sărbătoresc pe stilul vechi iulian, alţii au adoptat hotărârea de la
Constantinopol de a trece la calendarul iulian îndreptat. Prof. Gheorghievski, susţinând calendarul
vechi, demonstrează că nici un calendar nu este perfect. Însă aceasta nu înseamnă că noi nu trebuie să
ne străduim să ajungem cândva la adevăr. În referatul prof. Gheorghievski se spune despre aceea că
sărbătorirea Sf. Paşte de către poporul ortodox trebuie să aibă loc pretutindeni în aceeaşi duminică pe
stilul vechi.
Ceea ce ne interesează în primul rând nu este problema stilului vechi, ci canonul pascal, sau
calculul pe baza căruia s-a fixat data pascală. În această privinţă am ajuns la aceeaşi concluzie, ca şi
cea Alexandrină. Însă aceasta nu înseamnă că noi trebuie cu orice preţ să păstrăm stilul vechi sau
calendarul iulian. Potrivit Pascaliei Alexandrine, întemeiate pe echinocţiul de primăvară de pe 25
martie, iar nu pe luna plină, sărbătorirea Sfântului Paşte se face de la 22 martie până la 25 aprilie. Iar
calendarul iulian rămâne în urmă faţă de cel astronomic cu 13 zile, de aceea perioada pascală de 5
săptămâni în calendarul iulian vine cu întârziere de exact 13 zile. Prin urmare stilul vechi demult nu
mai corespunde cerinţelor ştiinţifice, religioase şi practice. De aceea statul a schimbat calendarul
vechi. Iar Biserica nu are dreptul să nu mediteze profund asupra acestei întrebări, nu are dreptul să
nege adevărul ştiinţific şi toate calculele astronomice în ceea ce priveşte data pascală. În caz contrar ar
fi neclar de ce I Sinod Ecumenic a însărcinat Biserica Alexandrină din Egipt, care era centrul ştiinţific
bisericesc, anual, să anunţe toate Bisericile despre data sărbătoririi Paştelui. Date fiind aceste
împrejurări împăratul Teodosie I îl întreba pe episcopul Alexandriei despre divergenţele dintre Răsărit
şi Apus în privinţa sărbătoririi Paştelui în anul 387.
Al doilea punct al rezoluţiei pe baza referatului docentului Gheorghevski amână speranţele
noastre până la al VIII-lea Sinod Ecumenic. De aceea întrebăm: oare indicaţiile consfătuirii de la
Constantinopol din 1923 nu au pentru noi nici o importanţă? Problema calendaristică care a fost pusă
la Consfătuire este destul de rezolvabilă, trebuie să recunoaştem că hotărârile acestei Consfătuiri au
14
temei ştiinţific şi înţelepciune canonică. Majoritatea Bisericilor Ortodoxe, printre care şi trei patriarhi
– al Constantinopolului, al Antiohiei şi al Alexandriei – au recunoscut această decizie şi au introdus în
practică noul calendar astral, chiar şi al 3-lea punct al rezoluţiei prof. Gheorghievski oferă acestor
Biserici dreptul de a trăi în continuare conform calendarului îndreptat.
Punerea acestei probleme la ordinea de zi a Consfătuirii noastre are acel unic scop de a găsi toate
mijloacele pentru perfecţionarea problemei calendaristice pe baza hotărârii Consfătuirii de la
Constantinopol. Dacă nu vom lua în consideraţie hotărârile acestei Consfătuiri, apare pericolul pentru
decizia noastră pe care ne pregătim s-o luăm. Ignorând hotărârea Consfătuirii de la Constantinopol,
cum putem garanta că peste o vreme altă consfătuire nu va elabora hotârâri care vor anula actuala
decizie a Consfătuirii de la Moscova. Marea Biserică Ortodoxă Rusă, precum şi celelalte două-trei
Biserici Ortodoxe ale noastre, au posibilitatea să perfecţioneze măcar în principiu noul calendar
îndreptat care este aprobat de toate Bisericile Ortodoxe. Noi admitem că fiecare Biserică poate găsi
momentul potrivit în care ar aplica această reformă. Însă noi întrezărim pericolul în ultimele cuvinte
ale rezoluţiei prof. Gheorghievski: „În prezent a se considera admisibilă pentru fiecare Biserică
Autocefală respectarea sărbătorilor fixe pe baza sistemului cronologic existent în aceste biserici”.
Eu consider ca la această rezoluţie este necesar următorul adaos: această reformă este obligatorie
pentru toţi credincioşii şi clericii tuturor Bisericilor Ortodoxe care locuiesc în hotarele Bisericii
autocefale date, în caz contrar în această rezoluţie rămâne închisă perspectiva pentru Bisericile cu
stilul vechi. Cu alte cuvinte noi propunem, ca de exemplu dacă trăim în România pe stilul nou, atunci
şi Biserica Rusă de acolo să trăiască pe stilul nou.
Dacă însă vor sluji pe stiluri diferite, aceasta va trezi tulburări, de aceea clericii care nu se supun
conducerii Bisericii statului său, pot deveni un instrument de propagandă al stilului vechi în Biserica
Elenă Autocefală, unde se introduce stilul nou îndreptat. Exact la fel aceasta se poate întâmpla ca, de
exemplu, în Biserica Rusă, care ţine de stilul vechi, să fie Biserici ce sărbătoresc pe stilul nou.
Utilizarea stilului nou şi vechi în una şi aceeaşi ţară îi dezbină pe ortodocşii acestei Biserici, în loc să-i
unească. Temerile iscării contradicţiilor între Bisericile Ortodoxe ne impun să înaintăm astfel de
propuneri. Aceasta este unica formulă care va asigura unitatea Bisericilor, înainte de se introduce în
toate Bisericile calendarul unic.
În încheiere, din numele delegaţiei ortodoxe din România propun următoarea rezoluţie cu privire
la reforma calendaristică. Pentru păstrarea duhului canonului Pascaliei Alexandrine pe problema
Pascaliei adoptate de sfinţii părinţi al I-ui Sinod Ecumenic şi pe de altă parte, pentru asigurarea
înţelegerii depline a Bisericilor Ortodoxe în legătură cu sărbătorile schimbătoare, însă în acelaşi timp
pentru a fi în concordanţă cu datele astronomice, cu adevărul ştiinţific şi de a satisface cerinţele de
stat, economice şi sociale ale credincioşilor, toţi Conducătorii Bisericilor Ortodoxe adunaţi la
Consfătuirea din Moscova, trebuie să adopte următoarea hotărâre:
– este necesar şi util în principiu, ca toate Bisericile Ortodoxe Autocefale să aplice în viaţă
calendarul şi Pascalia potrivit corectărilor aprobate la Consfătuirea generală a conferinţei din
Constantinopol din mai, 1923; participanţii la această consfătuire consideră că Bisericile Autocefale
care au adoptat deja calendarul îndreptat se vor folosi de el în viitor în legătură cu sărbătorile
neschimbate. Această regulă va fi obligatorie pentru cler şi credincioşii tuturor Bisericilor Ortodoxe în
hotarele Bisericii Autocefale date; noi toţi suntem conştienţi de dificultatea grandioasă a introducerii
în viaţă a calendarului îndreptat. Sentimentul religios este cel mai conservativ dintre toate. Primul care
i se opune aplicării noului calendar în viaţă este poporul. Sarcina Bisericii este iluminarea poporului
prin explicarea esenţei stilului nou. Aceasta este misiunea care stă în faţa clerului Bisericii lui Hristos.
Am făcut această propunere ca ea să servească drept temelie pentru dezbaterile ce vor urma. Sunt
gata să ader la hotărârile pe care veţi găsi de cuviinţă să le propuneţi şi care vor corespunde tuturor
cerinţelor rezonabile ale Bisericii Ortodoxe.
Noi avem chemarea să întărim prietenia şi dragostea dinte noi. Nu trebuie să uităm că Biserica
lui Hristos este Biserica adevărată şi are datoria să susţină adevărul în orice condiţii s-ar afla.
Consider necesar să-mi închei discursul cu următoarea declaraţie: „Biserica Română, trecând la
calendarul îndreptat, nu va putea nicicând să se întoarcă la stilul vechi, pentru că poporul se va opune.
Fie ca Biserica să meargă înainte, iar nu înapoi”.
15
Conferenţiarul universitar A. I. Gheorghievski: Aş dori să răspund la ultima remarcă a prof.
Vintilescu. Nimeni nu spune că Biserica Română trebuie să revină la stilul iulian vechi. Biserica
Ortodoxă Rusă în relaţiile externe utilizează calendarul cetăţenesc gregorian şi nu consideră de
cuviinţă trecerea la noul calendar iulian îndreptat nici pentru uzul bisericesc, nici pentru cel cetăţenesc.
Noi sărbătorim Paştele după Pascalia Alexandrină şi nu vedem sensul înlocuirii ei fiindcă ea pe deplin
răspunde cerinţelor canonice bisericeşti în ceea ce priveşte timpul sărbătoririi zilei Sfântului Paşte.
Prof. preot Petru Vintilescu: Dacă ar fi de sărbătorit Paştele pe calendarul nou, s-ar putea
întâmpla ca sărbătoarea Paştelui să fie înaintea celui evreiesc sau concomitent cu ea. Are importanţă
această întrebare sau nu? Canonul nostru cere să nu sărbătorim Sf. Paşte împreună cu cel evreiesc.
Calendarul evreiesc nu poate servi drept bază, deoarece el a suferit mari schimbări şi nu este cel care
era pe timpurile lui Hristos.
Preşedintele: Permiteţi-mi să rostesc câteva cuvinte cu privire la referatul meu despre calendarul
bisericesc. Referatul meu despre calendarul bisericesc are la bază studiul răposatului prof. N. N.
Glubokovski. În problema calendaristică fundamentarea punctului de vedere al prof. Glubokovski o
constituie hotărârea canonică a Bisericii Ortodoxe cu privire la sărbătorirea Paştelui. La bază stă al
VII-lea canon al Sfinţilor Apostoli, hotărârea I-lui Sinod Ecumenic de la Niceea, precum şi I canon al
Sinodului din Antiohia. Aceste trei hotărâri soborniceşti interzic prăznuirea Paştelui împreună cu cel
iudaic sau mai devreme şi obligă toate Bisericile Ortodoxe să sărbătorească sfânta sărbătoare a
Paştelui în aceeaşi zi.
Având în vedere aceste pravile canonice, prof. Glubokovski consideră că Biserica Ortodoxă nu
poate nici într-un caz să anuleze aceste canoane; doar Sinodul Ecumenic adevărat le poate anula.
A doua întrebare – despre calendarul ştiinţific şi astronomic – prof. Glubokovski decide astfel.
Referitor la această întrebare există concluziile competente ale profesorilor D. F. Golubinski, I. I.
Sokolov, protoiereului D. Lebedev şi prof. V. V. Bolotov. La ele aderă şi prof. Glubokovski. Sunt
întru totul de acord cu opinia prof. Glubokovski. Prof. Glubokovski consideră că noul calendar
gregorian sau stilul gregorian din punct de vedere astronomic cu nimic nu este mai perfect decât cel
iulian şi nu are nici o prioritate în comparaţie cu el. Prof. Glubokovski consideră, că Consfătuirea de la
Constantinopol s-a grăbit şi în lipsa marii Biserici Ruse, precum şi a bisericilor Bulgare, Sârbe şi Ierusalimului












de la o manastire pe nou Diaconesti incearca sa mai trezeasca pre crestini.